Nici o zi fără urs în județul Brașov. Am văzut urși coborând în civilizație, și pe viu, și pe camerele video instalate în curțile vecinilor mei din municipiul Săcele.
C-or fi mai mulți, c-or fi câțiva, anul acesta urșii au făcut mai multe pagube în grajdurile săcelenilor decât în trecut. Au ucis sau rănit miei și capre. Cei mai mulți dintre locuitori se tem să iasă din propriile case, iar activitățile considerate obișnuite au devenit riscante. Din nefericire, carnivorele apar inclusiv pe străzile aproape de centrul municipiului. În urmă cu 5 zile a fost emisă o avertizare RO-Alert în legătură cu prezența unui urs la o distanță de numai 300 de metri față de Primăria Săcele. Lucrurile nu stau prea bine nici în Brașov, unde o femeie a fost urmărită de urs chiar pe străzile din centrul orașului în timp ce își plimba câinele.
Cine e de vină? Ce e de făcut? Mai practic poate: care sunt procedurile de aplicat în cazul în care dăm nas în nas cu ursul? Pentru a căuta răspunsuri la aceste întrebări, am vorbit cu un viceprimar, un polițist și un salvamontist din Brașov care nu se pot pune complet de acord a cui responsabilitate sunt urșii din județ.
Urșii și-au schimbat comportamentul și își mută habitatul lângă oameni
„Urșii și-au schimbat comportamentul și își mută habitatul lângă oameni” este, probabil, printre puținele lucruri legate de urși cu care toată lumea e de acord: vânători, jandarmi, viceprimari, primari și oameni care au avut de suferit în urma interacțiunilor cu ursul.
În acest moment, conform unui reportaj marca The Guardian, România găzduiește cea mai mare populație de urși bruni din Europa. Aceștia sunt protejați prin lege. Sunt urmașii urșilor care, prin anii 60’-70’, au fost hrăniți intens pentru a fi vânați, și care au înțeles că omul este cel care le oferă hrană și că numai lângă el vor găsi mereu adăpost. Urșii de astăzi au suferit, astfel, o schimbare de comportament. În rest, părerile sunt relativ împărțite în ce privește numărul acestora — nu s-a făcut niciodată o numărătoare adevărată, ci doar estimări ale vânătorilor —, cauzele care au dus la acest conflict om-urs și soluțiile ce ar trebui implementate.
În tot acest timp, RO-Alert continuă să sune. De cele mai multe ori e ursul. În ultima lună, acesta își face apariția zilnic în municipiul Săcele și de câteva ori pe săptămână în orașul Brașov.
Există metode de intervenție pentru prevenirea și combaterea atacurilor ursului brun asupra persoanelor și bunurilor acestora în intravilan
Din fericire, intervenția în cazul urșilor care ajung în intravilanul localităților este posibilă și se face „gradual”, extragerea prin împușcare fiind menționată numai în cazul în care „siguranţa şi securitatea cetăţenilor sau a bunurilor sunt puse în pericol”. De cele mai multe ori, echipa de intervenție este condusă de primar sau viceprimar și este formată din jandarm, vânător și medic veterinar, iar decizia ca animalul să fie ucis sau tranchilizat aparține exclusiv echipei de intervenție.
În acest imens context, am început să urmăresc un RO-Alert cu urși. După ce îl văzusem pe viceprimarul municipiului Săcele, Gellért Géczi, la această intervenție în care – cu ajutorul jandarmeriei și al veterinarilor – a capturat un animal pentru a-l reloca, l-am sunat ca să-l întreb care sunt cauzele care au dus la acest conflict om-urs și dacă intervențiile pe care le face sunt eficiente.
Gellért Géczi spune că aplicabilitatea legii (OUG 81/2021) privind metodele de intervenție urgentă pentru combaterea atacurilor de urs brun este o adevărată provocare:
„Există metode de intervenție pentru prevenirea și combaterea atacurilor ursului brun asupra persoanelor și bunurilor acestora, în intravilan. Reglementările legale funcționează în situația în care avem de a face cu un singur exemplar care cauzează probleme. În situația ipotetică în care, pe parcursul unei zile, sunt primite mai multe apeluri la 112 cu incidente simultane în zone diferite, poate fi greu să le prioritizăm, darămite să intervenim în mod urgent. Consider că problema trebuie tratată la sursă.”
Din punctul lui de vedere, „sursa” este managementul cinegetic defectuos care se întâmplă de câțiva ani încoace. Nu mai există reguli privind controlul populației de urși și se estimează că sunt peste 6.000 de urși în România. S-au înmulțit necontrolat, iar numărul lor trece peste habitatul natural pe care țara noastră este capabilă să le ofere. Cu alte cuvinte, este de părere că interdicția privind vânarea urșilor bruni, adoptată în 2016, a dus la înmulțirea lor și implicit la înmulțirea atacurilor.
Cert e că oamenii din partea locului sunt la capătul răbdării. Mai ales că unii dintre ei suferă în mod direct pentru că aici încă sunt zone unde există creșterea animalelor de subzistență, de pe un an pe altul.
Intervenția de urgență se face doar în timpul zilei
Întrebările mele au continuat să-și caute răspuns, motiv pentru care m-am dus la peste 15 km de Săcele, într-o localitate situată la buza muntelui, ca să mă întâlnesc cu un polițist care dorește să rămână anonim:
„Atunci când locuitorii sunt nevoiți să sune noaptea la 112 stau cu inima-n dinți pentru că jandarmii, veterinarii și primarul au un singur program de lucru: de la 9:00 la 21:00. Asta înseamnă că după ora 21:00 nu le putem răspunde decât noi, polițiștii. Și noi nu putem face nimic.
În acest caz, dacă mă întrebi pe mine, nu mai este vorba despre urșii care împart lumea, ci despre incompetența autorităților de a gestiona o situație de urgență după lăsarea întunericului. Din punctul meu de vedere, nici ziua nu stau lucrurile foarte bine. Chiar dacă echipa de intervenție se deplasează în timp util în fața locului, nu există un plan bine stabilit. Se gândesc pe loc dacă trebuie să împuște animalul sau să-l tranchilizeze. Iar dacă e tranchilizat, se gândesc ulterior unde să-l relocheze.
De 7 ani, de când lucrez în acest sediu, am alergat urșii. Dacă înainte ursoaica avea 2 pui, acum are 4. Urșii găsesc mâncare cu ușurință, iar asta se întâmplă pe fondul interzicerii hrănirii ursului de către om în adăposturile pentru animale sălbatice. Animalele au renunţat să-şi mai caute singure hrană în munţi, au știut că primesc mâncare de la oameni din ONG-uri, s-au înmulțit, iar când nu au mai primit s-au apropiat de case.
În orice caz, pentru a preîntâmpina întâlnirea cu acest animal e foarte important ca atunci când mergeți pe cărare să faceți gălăgie pentru ca el să se îndepărteze. În cazul în care totuși vă întâlniți cu ursul e bine să vă îndepărtați prudent ca el să nu vă considere un pericol.”
Polițistul spune că a obosit și s-a săturat să nu poată face nimic concret în afară de a aprinde o lanternă spre pădure ca să pună ursul pe fugă. N-are autoritate să-l tranchilizeze și să-l mute într-o zonă sigură. N-are autoritate să mai nimic. Mai spune că aceste animale carnivore mari reprezintă cea mai mare valoare de biodiversitate în România și se află în vârful piramidei trofice. Cu toate acestea, prezența urșilor presupune anumite provocări.
Datele Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) arată că, între anii 2016 şi 2022, urșii au rănit 158 de persoane şi au fost implicaţi în 154 de incidente. Unele dintre acestea sunt cauzate de lipsa de colaborare și coordonare între diversele grupuri de factori interesați.
Ursul a fugit pentru că noi i-am invadat habitatul
Ultima mea oprire a fost pe Bucegi, când am fost să pozez bujorii de munte și să vorbesc cu unul din salvamontiștii de serviciu. Salvamontistul, care a ales să rămână și el anonim, are altă variantă. Spune că ursul a fugit de foame din munți pentru că noi i-am invadat habitatul.
Ne recomandă să evităm să facem plimbări seara târziu sau noaptea. Animalele sunt mult mai active în această perioadă. Dacă întâlnim un pui de urs, să nu răspundem dorinței lui de joacă, să ne aducem aminte că nu e de pluș și că ar fi bine să schimbăm direcția și să încercăm să ne îndepărtăm de el. În 99% din cazuri, ursoaica îl veghează ascunsă în apropiere și nu va ezita să ne atace dacă vede că dorim să ne jucăm cu puii ei.
Îmi spune clar și apăsat că oamenii nu ar trebui să o ia la fugă. Sub nici o formă. Ursul este mai rapid ca oricine. Poate să alerge cu 20-30 km/h.
Salvamontistul din Bucegi concluzionează: „Mai bine veniți pe munte, ursul nu mai e aici. E în oraș. Veniți cu grupul de prieteni astfel încât să puteți avertiza toate animalele sălbatice din zonă. Noi avem o grămadă de ani de mers pe munte și, deși ne-am văzut cu ursul, am avut grijă să nu pățim nimic.”
Garduri electrice plătite de stat
Anul acesta, pornind de la acuzația că evaluările numărului de urși din România s-au făcut după o metodologie care nu are fundamente științifice și care a fost inventat la mijlocul secolului trecut (vânătorii nu numărau animalele, ci urmele, astfel că un urs putea fi numărat de mai multe ori), guvernul a anunțat un nou proiect finanțat parțial de Fondul de Mediu.
Vor fi subvenționate garduri electrice, beneficiarii putând fi primării, persoane juridice, companii din agricultură, asociaţii, persoane fizice, instituţii publice care au suprafeţe ce trebuie protejate de urs. Pentru persoanele fizice, suma maximă care poate fi alocată este de 15.000 de lei, pentru persoane juridice este de 500.000 de lei, iar pentru autorităţile publice este de un milion de lei. Se estimează că anul acesta beneficiarii vor putea instala primele garduri finanţate prin acest program.
Până reușim să ne punem de acord cum numărăm urșii și cum facem să intrăm în posesia gardurilor electrice, e esențial ca discuția să se mute pe prevenție: să nu privim natura ca fiind un obstacol în calea dezvoltării umane, să ne asigurăm că în caz de incidente despăgubirile sunt acordate repede, că relocarea urșilor este întotdeauna legală și că aceștia ajung într-un loc sigur, că există un serviciu de intervenție și la lăsarea întunericului și să nu facem greșeala să asemănăm puii de urs cu ursuleții de pluș.
În definitiv, nu e vorba despre animale. Urșii nu împart lumea. E vorba despre oamenii care nu își fac treaba pentru că nu știu, nu pot, nu vor.
