Write. Reflect. Engage. Change. „Paisprezece zile”, roman colectiv coordonat de Margaret Atwood și Doug Preston

Paisprezece zile (31 martie 2020-13 aprilie 2020), aceasta este perioada în care se desfășoară întâmplările din volum, în timpul primelor zile ale pandemiei Covid-19, când locatarii unui bloc de apartamente vechi din New York se adună în fiecare seară pe acoperiș. Aceștia se strâng pentru a-i încuraja pe cei care au contact direct cu bolnavii și, ulterior, pentru a împărtăși și asculta povești inspirate din propriile lor experiențe. Cu cât preocupările imediate sunt mai banale, cu atât lumea închipuirii este mai seducătoare și fascinantă. Poveștile pe care ni le spunem și ni le spunem unii altora sunt o luptă cu timpul, contrapondere într-o lume a impermanenței și a taskurilor zilnice. Prin urmare, atunci când locuitorii Fernsby Arms încep să se adune pe acoperiș nu este surprinzător că poveștile pe care le spun sunt pline de moarte, separare și pierdere, dar și de amuzament și divertisment; povestitorii încearcă să-și omoare timpul, în vreme ce sunt îngroziți că timpul îi va ucide pe ei.

„Astăzi ne-a ajuns la urechi știrea despre camioanele frigorifice pline de cadavre parcate în Queens și despre spitalul de companie care se ridică în Central Park. Cu cât evitam mai mult cu toții să vorbim despre pandemie, cu atât devenea mai palpabilă frica dincolo de suprafață. Oamenii continuau să apară și toată lumea ținea cu religiozitate la distanța de doi metri și la interdicția de a ne atinge, sub orice formă, dar totuși, speram să nu ne condamnăm unii pe alții la o moarte invizibilă aici sus, spunând povești în fiecare seară.”

Fără a le fi atribuite prenume, fiecare locatar primește o poreclă dată de superintendentul anterior: Tango, Hello Kitty, La Cocinera, Terapeuta, Eurovision și altele, ceea ce le conferă nu doar identitate, ci și o anume anonimitate. În acest cadru se regăsesc povești de dragoste, crime, întâmplări simple, scandaloase, amuzante, ciudate, suprarealiste și profund triste, acoperind o gamă largă de emoții și experiențe. Nu are nicio importanță dacă aceste povești sunt reale, pentru că într-o perioadă marcată de incertitudine, frică, neîncredere și izolare, acest volum evidențiază puterea poveștilor de a uni și de a transforma; de a oferi o evadare necesară și de rezista; de a ne ajuta să înțelegem existența prin suferințele altora într-un context de luptă comună; de a reafirma vitalitatea umanității în fața unui virus imprevizibil. 

Avem o multitudine de personaje, voci și povești interconectate, alături de diverse dialoguri care se desfășoară între locatarii de pe acoperiș. La acestea se adaugă și naratoarea, administratorul clădirii, care reflectă asupra propriei sale istorii și își exprimă îngrijorarea pentru tatăl ei în vârstă, aflat într-un azil de bătrâni. Ineditul acestui volum constă în colaborarea a 36 de autori americani și canadieni, fiecare contribuind cu povestea unui locatar, fără ca cititorii să știe cine a scris fiecare poveste până la final.

Printre numele celebre care contribuie se numără Margaret Atwood (co-editor al cărții împreună cu Doug Preston), Celeste Ng, John Grisham, Emma Donoghue și Tommy Orange,  Dave Eggers, Diana Gabaldon, John Grisham, Maria Hinojosa, Douglas Preston, Roxana Robinson, Nelly Rosario, James Shapiro, Nafissa Thompson-Spires, Monique Truong, Scott Turow, Luis Alberto Urrea, Weike Wang – ca să dau doar câteva exemple, care reușesc să creeze o tapiserie complexă de povești care se extind dincolo de limitele acoperișului. Voci puternice din literatura contemporană internațională. Deși povestirile sunt foarte diverse, înglobând locuri, timpuri și culturi variate, acest aspect este echilibrat prin faptul că fiecare text este inspirat precedentul sau de discuțiile dintre locatari. 

Paisprezece zile ne duce cu gândul la Decameronul lui Boccaccio, compendiu de povestiri din secolul al XIV-lea, în care povestitorii au fugit la țară; aici, protagoniștii sunt blocați într-un oraș din care bogații și privilegiații au fugit rapid și pe ale cărui străzi și bulevarde zgomotul umanității a fost înlocuit de vuietul sirenelor. Poveștile cu fantome rivalizează cu poveștile de dragoste pierdută, umorul negru cu cel sentimental, și fiecare dintre poveștile rezidenților dezvăluie ceva despre ei înșiși.

Cartea, un experiment de la început până la final, este și un puzzle plin de viață, cu un deznodământ bine dozat. 

Paisprezece zile este un proiect filantropic, veniturile pe care le va aduce urmând să susțină cauzele Authors Guild Foundation.


Paisprezece zile, roman colectiv coordonat de Margaret Atwood și Douglas Preston, Ed. Corint, 2024. Traducere Mihaela Sofonea


Fotografie de Carmen Florea.

mm
Carmen Florea
Carmen Florea a visat să aibă propria librărie, însă pentru că a navigat cu sau fără voie către alte domenii, de câțiva ani a adoptat una la Cărturești (Carusel). Face PR și comunicare, realizează interviuri și redactează cărți. Booklover by default, are o slăbiciune pentru scriitorii sud-americani, portughezi și japonezi. Plăceri (ne)vinovate: clătitele, fotografia, drumețiile.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici