Odată cu social media, a booktok-ului și trendurilor din piața de carte ce vin și pleacă, totul se desfășoară mult mai rapid, de parcă apăsăm butonul de fast forward, iar din teancul de pe noptiera cu titluri care așteaptă să fie citite e greu să alegi o lectură care să captiveze și să nu dezamăgească. Nu tragi mereu lozul câștigător, câteodată te alegi cu povești de duzină, personaje neglijent conturate și un dialog plictisitor, însă poți oricând da rewind pentru a redescoperi autorii clasici & romanele evergreen. De aceea, la Club CD, YA & BD vă propun o lectură pentru o vacanță retro și plină de aventură: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei, de Elizabeth George Speare.
O călătorie în timp
Cartea scrisă de Speare m-a făcut să mă întorc în timp, la vizitele mele din copilărie la căsuța albastră de la țară a bunicilor și la momentele mele de evadare pe izlaz sau în livada cu pruni. Unde călătoriile lui Tom Sawyer sau magia din benzile desenate cu W.I.T.C.H erau întrerupte doar de sunetul trecerii trenului pe calea ferată din spatele casei sau de venirea ploii.
M-a întors totodată și în vremuri mai puțin cunoscute, în 1687, când America avea de înfruntat multe provocări în drumul spre libertate, începând cu disputa dintre puritani și quakeri, până la procesele vrăjitoarelor din Salem și lupta pentru drepturile femeilor. O lume în care personajele feminine care dau dovadă de curaj & inteligență și nu se supun regulilor pot fi acuzate cu ușurință de vrăjitorie, așa cum se întâmplă și cu eroina noastră, Katherine Tyler, care trezește suspiciuni încă de la o simplă demonstrație de înot.
Kit, tânăra protagonistă de 16 ani, părăsește după moartea bunicului său casa copilăriei din Barbados, „cu palmierii verzi” și „oceanul cald cu ape turcoaz care se revărsau pe nisipul alb al plajelor” pentru a se îmbarca pe vasul Delfin către orașul puritan Wethersfield, Connecticut. Descrierea drumului pe fluviu, cu contrastul între golful însorit din Barbados, portul posomorât din Saybrook și pădurea învelită în ceață din Wethersfield, m-a vrăjit și m-a introdus cu succes în poveste.
Ne avântăm împreună cu Kit în călătorie cu speranța și așteptarea ca mătușa Rachel, unchiul Matthew și verișoarele Mercy și Judith să o primească să locuiască alături de ei. Pe drum dezvoltă o prietenie și atracție față de băiatul căpitanului de vas, Nat Eaton. De asemenea, devine amică cu John Holbrock, un tânăr care plănuiește să studieze în Wethersfield cu reverendul Gershom Bulkeley.
Odată ajunsă în Wethersfield, Kit se integrează cu greutate într-o familie simplă, modestă, care muncește zilnic, iar firea sa libertină, impulsivă și aerul exotic îi determină pe unii săteni, în special pe cumătra Cruff, să o creadă diferită. Chiar periculoasă, mai ales din momentul când se împrietenește cu Hannah Tupper, „vrăjitoarea” orașului, și este acuzată chiar ea de vrăjitorie.
Lumea secretă de la Miazăzi
Elizabeth Speare are talentul de a ne ține cu sufletul la gură pe tot parcursul procesului și ne face să ne întrebăm: Oare va scăpa Kit cu viață? Merită ea această sentință?
Tânăra Katherine afișează la început o atitudine de snob și se aruncă câteodată în comentarii răutăcioase. Autoarea pune în dificultate cititorul atunci când o construiește nelipsită de defecte — bunicul său era proprietar de sclavi și ea însăși avea un sclav pe care l-a vândut —, însă îmi place cum balanța se înclină în favoarea personajului principal în momentul când trecem totul prin filtrul perioadei.
Ne este făcut cadou acest drum al maturizării, pe care Kit se luptă cu îndârjire pentru lucrurile în care crede, pentru prieteniile legate și pentru privilegiul de a vizita „iazul mierlei” de câte ori dorește. Un loc superb, care invită la visare:
„Din clipa aceea, nu-și explica nici ea cum, Lunca puse întru totul stăpânirea pe ea. Se întindea cât vedea cu ochii, în toate direcțiile formând o mare liniștită de verde, presărată pe ici, pe colo, cu câte un mesteacăn singuratic și maiestuos. La ce o ducea cu gândul, la câmpurile de trestie de zahăr sau la oceanul care se străduia la nesfârșit să atingă cerul? Sau poate că senzația aceea de libertate, întinderea și lumina din luncă îi aminteau toate de acasă?”
Odată întorși de la Lunca Mare, de pe drumul de la Miazăzi, ne lăsăm fermecați de afecțiunea tot mai intensă dintre Kit și Nat, o dragoste construită pe încredere și prietenie, care ne face inima să trepideze și reprezintă un memento grozav despre cum e să fii tânăr și să te îndrăgostești pentru prima oară.
Dacă iubești scrierile lui Jane Austen, cu siguranță vei aprecia partea de romance presărată peste această carte de ficțiune istorică, care funcționează și drept roman feminist. Mulțumită documentării amănunțite realizate de Speare, vei fi transportat direct în secolul al XVII-lea. De asemenea, vei primi o lecție de curaj și empatie pentru că Elizabeth își ajută verișoarele, se îngrijește de Prudence, prietena sa, și dorește să îi țină companie „vrăjitoarei” Tupper. Mai mult decât atât, vei avea parte de aventură și peisaje de vis. Genul acela de poveste care-ți vorbește prin personaje, vibe optimist și sentimentul că a fi diferit este absolut ok.
Fotografii de Corina Stângă-Grasu.