Lumea adolescenței este un amestec de incertitudini și descoperiri, iar filmul Vis.Viață aduce în prim-plan tocmai complexitatea acestei perioade, amplificată de un context foarte puternic: pandemia Covid-19. Regizat de Ruxandra Gubernat, filmul documentar Vis.Viață urmărește parcursul a trei tineri români: Una Toma, Habet Gilbert și Ștefania Gârțu, iar perioada de observare cuprinde anii cruciali ai liceului, înainte, în timpul și după pandemie, ceea ce evident că nu îi scutește pe cei trei tineri de drame și dileme legate de viitor.
Acești trei protagoniști, fiecare cu personalități și aspirații distincte, devin un portret simplificat al unei generații aflate la răscruce. Una Toma este o actriță cu un viitor promițător, care visează la o carieră internațională. Habet Gilbert este un trapper pasionat, care își dorește să transforme muzica din refugiu în profesie. Ștefania Gârțu este activista de mediu hotărâtă, care luptă să găsească un echilibru între idealurile sale și realitățile sociale. Împreună, cei trei creează o radiografie a adolescenței în general, indiferent de mediul social, economic sau cultural din care provin.
În prima parte a filmului, viața celor trei este marcată de entuziasm și planuri clare pentru viitor. Să zicem că ni se oferă acel zvâc siropos cu potențial de teleportare în propria adolescență, care pe mine m-a făcut să surâd un pic, gândindu-mă la diverse aspecte puerile pe care le credeam legi universale ale reușitei înainte de Bacalaureat. Cu toate acestea, pe măsură ce pandemia lovește, acești tineri sunt forțați să-și reexamineze prioritățile. În fiecare dintre cele trei cazuri familia joacă un rol important și este incredibil cum acest sprijin este portretizat atât de unitar deși contextul familial este atât de diferit pentru fiecare dintre cei trei adolescenți. Modul în care Una, Habet și Ștefania se adaptează la restricții, izolarea socială și lipsa de predictibilitate reușesc însă să scoată la lumină provocările unei generații care a trebuit să crească mai repede decât ar fi trebuit și pe care noi, cei mai mari, am compătimit-o destul de mult în timpul pandemiei, în timp ce făceam pur și simplu alte lucruri.
Perioada pandemiei este pentru aceste personaje un test al rezilienței. Una, aflată în mijlocul pregătirilor pentru cariera de actriță, se confruntă cu închiderea spațiilor destinate spectacolelor și cu dificultatea de a-și menține pur și simplu motivația. Habet își trăiește muzica drept refugiu, însă lipsa interacțiunii cu un public real îi pune la încercare creativitatea. Ștefania, a cărei pasiune pentru activism este puternic legată de comunitate și de acțiune colectivă, încearcă să găsească soluții pentru a rămâne relevantă într-o lume care este brusc digitalizată și care nu pare să mai aibă nevoie de activism.
Pe măsură ce pandemia este din ce în ce mai dizolvată, documentarul explorează modul în care experiențele trăite de cei trei tineri pot modela încă viitorul incert. Cine își va urma visurile inițiale și cine va alege un drum complet diferit? Filmul ridică întrebări cu privire la cum pot evenimentele globale să influențeze alegerile individuale, fără a oferi însă răspunsuri simple.
Vis.Viață nu este doar o poveste despre pandemie; este o oglindă pentru o generație care navighează adolescența într-o lume plină de incertitudini. Filmul vorbește despre pierderi și adaptare, despre cum pandemia a schimbat pentru totdeauna relațiile, visurile și modul în care tinerii se raportează la viitor, iar asta este foarte evident prin cele trei ferestre prin care sunt privite personajele.
Dacă am mers la film gândindu-mă că este încă un film cu și despre adolescenți, m-am bucurat totuși să descopăr că un proiect care era concentrat inițial asupra ideii de serial, după 800 de ore de înregistrare a devenit totuși, șapte ani mai târziu, un documentar care reușește să comprime ceața în care am locuit cu toții. Din secțiunea Q&A care a urmat vizionării, în prezența regizoarei Ruxandra Gubernat și a Unei Toma, am observat însă că mulți dintre cei prezenți la film nu au înțeles prea bine ce presupune regizarea și filmarea unui documentar. Unii dintre spectatori s-au gândit inclusiv la cum au fost replicate și integrate niște cadre care prezentau consumul de substanțe legale sau interzise al unuia dintre protagoniști.
Ei bine, documentarul oferă până la urmă o privire intimă și autentică asupra vieților a trei tineri, surprinzând momentele de transformare înainte, în timpul și după pandemia COVID-19. Printr-un stil direct și lipsit de artificii, acesta scoate la lumină vulnerabilitățile și redefinirea personalității acestora în fața unei crize globale cu efecte puternice. Spre deosebire de un film ficționalizat, unde evenimentele sunt modelate printr-o narațiune construită, documentarul surprinde realitatea brută, lăsând spațiu pentru ambiguități și interpretări personale. De aceea, cine vede filmul este supus în mod direct unui proces de adaptare emoțională și socială, care demonstrează că documentarul este totodată un instrument pentru explorarea sinceră la nivel personal, dar și macro, a contemporaneității care continuă să ne definească imaginea pe care o avem despre noi înșine și despre lume.
Fotografii de Sabina Popescu.
