„sincer și necruțător
pînă la capăt”.
Scriitorul clujean Péter Démeny publică al doilea său roman în minunata colecție Byblos a Editurii Curtea Veche, Vârtej în reluare, roman scris în limba maghiară, tradus impecabil de Kocsis Francisko. Vârtej în reluare e un roman psihologic, dostoievskian (plin de „chestii de Dostoievski”, cum ar zice Caius Dobrescu), care are protagonist un om obidit – de străbunici, bunici, părinți, frate, prieteni, iubite, soție, amantă, soartă, șefi, contabili, țara în care s-a născut (România), țara căreia a crezut că-i aparține (Ungaria).
Imre e un intelectual, scriitor și ziarist înzestrat, care, „la trei ani de cînd am rămas definitiv singur”, simte nevoia să-și scrie povestea vieții (de aceea vîrtejul e în reluare – fiindcă se scrie ce s-a întîmplat deja în realitate, se relatează, se mărturisește), ba chiar nu poate să nu și-o scrie, dar cititorii vor înțelege asta doar la sfîrșitul cărții, scrierea căreia e pură terapie pentru protagonistul lovit de soartă din toate părțile.
Imre a trăit într-o familie fără iubire, în care mamă-sa i-a distrus viața lui taică-so, care a făcut zdrențe viețile lui și a lui frate-so mai mic, pe care-l bătea crunt, mai ales cînd se îmbăta, și cum era mai mereu beat… („sînt pe lumea asta oameni care au suferit din cauza părinților lor, și asta nu e ușor, pentru că un copil nu este vreun filozof sau psiholog, ci doar un omuleț care vrea să fie iubit”, spune Péter Démeny într-un interviu din Revista Familia). Iar cînd crește, fratele său ajunge la fel de bețiv precum taică-său (Ombladon, în „Dacă pozele ar vorbi”: „Ești exact ca tatăl tău cînd îl priveai cu ochi răi”), doar că și mai degradat; locuiește la bunică-sa (care-i înjură ca un birjar încă din copilărie, își bîrfește necontenit ginerele, urăște românii), la care ajunge zi de zi doar în patru labe, căreia îi fură bijuteriile pe care ea le primise de la bunică-sa, bijuterii pe care le-a ascuns și pe vremea războiului – au scăpat de ruși și nemți, dar nu și de nepotul alcoolic și leneș. În fine, personajul n-are milă nici de propria persoană, se psihanalizează la sînge, dur, cinic, sado-maso.
Scăpînd din chingile familiei-închisoare, are un noroc imens, îndrăgostindu-se de Maria, o fată foarte frumoasă și inteligentă, gospodină desăvîrșită, iubită și prietenă, tot ce și-ar fi putut dori, exact opusul mamei nesuferite. Și ce face Imrișor, nepotul curvarului de bunicu-so? Își înșeală soția cu o colegă de serviciu, căsătorită, și-i și spune Mariei asta, aruncînd pe umerii ei greutatea situației în care a tîrît-o (înțelege asta chiar și fratele său alcoolic). Maria, firește, suferă dostoievskian (cam ca Smerita), iar cititorul se bucură, fiindcă Péter Démeny e și un maestru al descrierilor și scenelor erotice, deloc puține în roman…
În ultimul capitol, după ce scriitorul Imre deja și-a analizat viața la milimetru, de-a lungul și de-a latul, în interior și exterior, din copilărie pînă acum, încă nu ne spune cum s-a despărțit de soția sa, cum a avut loc despărțirea (spune însă cum s-a despărțit de amantă – după un avort), dar cititorul va fi răsplătit pe deplin la final, cînd va rămîne uluit și va înțelege negreșit de ce i-a venit atît de greu să pună punct spovedaniei („iar acum, cînd am povestit aproape tot ce s-a întîmplat, ori măcar toate evenimentele pe care trebuia să le relatez ca aceste mărturii să constituie într-adevăr mărturisiri, nu propoziții scrise fără un țel precis, numai de dragul ostentației, deci acum, cînd aproape toate se află deja în urma mea, trebuie să mă dumiresc că acest aproape înseamnă maximum, acest aproape conține tot ceea ce-mi provoacă teamă, tot ce m-a constrîns să relatez cele întîmplate pînă acum și pentru care trebuie să povestesc și ce urmează, ca să pot pune liniștit punct sau, pentru că liniștit e o exagerare extremă, are prea mare legătură cu fericirea ca să poată exprima adevărul, reformulez mai bine astfel, trebuie să povestesc ca să pot pune cumva punct”).
O carte-confesiune foarte intensă, scrisă cu nerv, zvîc și fraze foarte lungi, care prind perfect stările psihologice, existențiale și erotice, un scriitor foarte bun, de urmărit în continuare.
Péter Démeny, Vârtej în reluare, Editura Curtea Veche, 2023. Traducere din maghiară de Kocsis Francisko.
Fotografii de Mihail Vakulovski.
