„Artiștii trebuie să fie sacrificați artei lor. La fel ca albinele, ei trebuie să-și pună viața în înțepătura pe care o dau”, spunea Ralph Waldo Emerson în urmă cu două sute de ani, iar aceste cuvinte sunt la fel de actuale și astăzi. Așadar, putem spune că artiștii fac, într-un fel sau altul, un sacrificiu pentru arta lor. Pentru Maya Ciobotă, sacrificiul suprem în numele artei a fost chiar copilăria ei, dar asta nu o deranjează. Fiindcă ei îi place să danseze, iar acesta este țelul suprem.
Pe Maya am cunoscut-o când avea 13 ani. Înaltă și subțirică, fetița emana maturitate și responsabilitate prin fiecare por. La acea vreme, zilele ei erau lungi, pline cu orele de la școală, cursurile de balet pe care le urma în particular sub atenta îndrumare a profesoarei Felicia Șerbănescu și apoi teme și învățat. Ar fi putut alege să se joace, să petreacă timp cu prietenii prin parc sau să se uite la desene animate. Însă a ales de fiecare dată dansul deoarece încă de mică a realizat că talentul ei nu ar putea ieși la suprafață fără muncă.
Și-a pus pentru prima dată poantele în picioare la vârsta de patru ani și de atunci totul a fost despre dans. Piruetele au înlocuit păpușile, iar efortul pe care l-a depus pentru zi de zi a atras după sine și rezultate. Maya câștigă premii după premii și burse după burse. Tânăra balerină a câștigat o bursă de un an de zile la Zurich, una de o săptămână la Stuttgart și una de două săptămâni la Școala Olandeză de Balet, dar a fost acceptată și la o școală de vară în Monaco. Desigur, părinții ei au fost la fiecare pas alături de ea, susținând-o atât moral, cât și financiar.
La doar 14 ani, a fost desemnată ambasador cultural al Clujului.
În primăvara anului 2020 urma să participe la finala Young American Grand Prix, care trebuia să se desfășoare la New York. La semifinala acestui concurs, la care a participat în Italia, s-a clasat pe locul 3 din 125 de concurenți. De asemenea, la duet, împreună cu partenerul ei, Felix Boboi, după doar două luni de pregătire cu profesorul Tudor Oltean, au reușit să fie în top 6, depășind cupluri cu mai multă experiență. Însă pandemia i-a dat planurile peste cap. Nu a mai ajuns la New York, iar sala de balet unde fusese obișnuită să danseze zi de zi a fost înlocuită cu sufrageria casei. „În pandemie m-am antrenat online, ceea ce a fost extrem de greu”, spune Maya.
Și bursa pe care a câștigat-o și cu care trebuia să petreacă un an de zile la Zurich a fost amânată din cauza pandemiei.
Însă nu a renunțat. A continuat să danseze, așa cum a putut, iar în vara anului trecut rezultatele au început din nou să apară. A participat la o tabără organizată în Alicante (Spania), la cursuri intensive de balet, timp de aproape două săptămâni. În urma acelei tabere, Maya a fost acceptată la Academia Vaganova din Saint Petersburg, Rusia, care este școala asociată a Baletului Mariinsky, una dintre cele mai importante companii de balet din lume. Și asta nu e tot. Maya a fost acceptată să urmeze cursurile Academiei cu toate că nu îndeplinea un criteriu important: nu avea vârsta de 16 ani împliniți, ci doar 14. La aceste cursuri intensive participă în jur de 500 de copii și sunt selectați doar cinci-șase. Maya a fost printre ei.
Eforturile au fost mari pentru părinții ei, însă și-au dorit să îi ofere ce e mai bun. Așadar, la 14 ani a mers într-o țară străină, în Rusia. Dar, apoi, a trebuit să se întoarcă acasă.
„Sacrificiul a fost mare să meargă în Rusia. Școala a continuat-o aici, a avut și susținerea profesorilor. Muncea de dimineața de la 7 și până seara pe la 10-11, fiindcă trebuia să recupereze teme. Unele ore se suprapuneau. Dar totul mergea foarte bine, s-a adaptat, s-a integrat, îi plăceau foarte mult cursurile, profesorii. Însă a început războiul și a trebuit să luăm decizia să vină acasă”, explică tatăl ei, Cristian Ciobotă.
Însă rușii a așteaptă înapoi la școală. „Sperăm să fie bine, să fie pace și să poată să facă acest lucru”, adaugă tatăl.
Până atunci, tânăra balerină — care acum are 15 ani — dansează din nou la Cluj. În fiecare zi, câte patru ore. Ea își dorește să se întoarcă în Rusia, la acea prestigioasă academie de balet și să danseze:
„Pe viitor aș vrea să mă întorc deoarece am simțit că acolo e locul meu. Mi-a plăcut foarte mult cum lucrează ei. Am învățat și un pic de rusă. Acum mă antrenez la școala de aici, câte patru ore pe zi. Dar în Rusia făceam în jur de 6 ore, chiar și 8 în zilele mai lungi. Dar îmi place atât de mult acolo fiindcă dansam extrem de mult. Nu pot să spun că baletul e cel mai important lucru. Pentru mine contează familia, prietenii, dar dansul e altceva. Prin dans mă exprim eu. De aceea m-am dus atât de departe, în Rusia, pentru că îmi place baletul. Îmi doresc să devin balerină, să dansez pe cele mai mari scene ale lumii.” (Maya Ciobotă)
Maya și-a abandonat copilăria pentru balet, dar nu regretă că nu a jucat șotron în fața blocului. Fiindcă tot ce își dorește ea este să își încalțe poantele și să se lase purtată de muzică.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #4, ediția de vară 2022.