„Ne bucuram din plin de libertatea
pentru care se luptaseră părinţii noştri.”
În cîteva ore pornim spre Mykonos, o insulă din Grecia, aşa că-mi iau să citesc un roman nou-nouţ care are acţiunea tot pe-o insulă din Grecia, Un teatru pentru visători, de Polly Samson (Humanitas Fiction, 2022, trad.: Vali Florescu), carte care are şi un CD extraordinar, compus – special pentru povestea asta – de celebrul David Gilmour, vocalistul formaţiei Pink Floyd, soţul scriitoarei.
Cînd află de moartea lui Leonard Cohen, Erica se duce, după 60 de ani de cînd a vizitat prima oară insula, la casa lui Cohen din Hydra, să-i lase talismanul pe care Marianne, iubita lui, i l-a dăruit atunci, în 1960, Ericăi, deşi era primul cadou de la el („Îmi spune că e primul lucru pe care i l-a dat vreodată Leonard. Piatra, care are nuanţa cărnii şi are vinişoare albe şi movulii, îmi încape perfect în mînă. Chiar e o inimă…”). După această introducere de efect, frumoasă şi tristă, începe povestea asta din anii ’60, cînd naratoarea avea 18 ani abia împliniţi şi era îndrăgostită la nebunie de prietenul fratelui său de 21 de ani, Jimmy Jones, cu care porneşte de Paşti în această călătorie fabuloasă („Eram îmbătaţi de idealuri şi ameţiţi de speranţa unui salt îmbibat de jind spre un viitor care a învăţat din greşelile trecutului. (…) În general, visam la visare”). Ancorează la prietena scriitoare a mamei Ericăi, care tocmai murise, lăsînd un gol imens în viaţa ei şi a lui frate-so, Bobby, care face şi el parte din gaşca asta de tineri artişti, scriitori, pictori, fotografi, cîntăreţi, ce-şi trăiesc libertatea şi aventurile tinereţii în jurul scriitorilor Charmian Clift (36 de ani) și George Johnston (48 de ani), stabiliţi de mai multă vreme aici („sîntem la fel de liberi ca apa care mişcă uşor bărcile de sub cuibul nostru. (…) Libertatea, ăsta e singurul lucru care contează”). Pe insula Hydra („Portul insulei Hydra apare brusc în faţa noastră, spectaculos, ca şi cum cineva ar fi tras o cortină fixată între munţi. Simetria zidurilor de piatră şi a vilelor alcătuieşte o formă perfectă de potcoavă în jurul apei, iar casele albe, etajate, amintesc de gradenele unui amfiteatru. E o iluzie născută din stînca golaşă, un teatru pentru visători”) grupul Ericăi se întîlneşte şi cu tînărul poet canadian Leonard Cohen, care se împrieteneşte la rîndul său cu regina boemă Charmian Clift, la care se opresc tinerii londonezi. Marianne, care va deveni imediat iubita lui Leonard, e prezentă dinainte să se întoarcă din Norvegia, unde plecase să-i nască lui Axel Jensen copilul, între timp el cuplîndu-se cu o turistă americancă (Erica: „Marianne e o apariţie de-a dreptul spectaculoasă şi mă gîndesc că Axel ar trebui să-şi facă un control la cap”). Cînd apare în gaşcă, îi vrăjeşte pe toţi, inclusiv pe iubitul Ericăi, care-şi zice că nici nu are cum să se îmbufneze pentru asta, „atît de izbitor de frumoasă e”. Totuşi Jimmy, iubitul Ericăi, se dovedeşte a fi doar un aventurier nenorocit, nevoit să-şi salveze pielea şi să fugă de pe insulă, abandonîndu-şi visele artistice şi părăsind-o şi pe ea. Căsătoria lui Axel şi Marianne e ţăndări, la fel şi cea a lui George & Charmian. Leonard se mută la Marianne, apoi primeşte o moştenire de la bunică-sa şi-şi cumpără o casă, unde-şi trăieşte fericirea alături de Marianne şi-şi scrie – cu cea mai mare îndîrjire – romanul (într-un singur exemplar, refuzînd să-i facă o copie Marianne, care are diplomă de dactilografă). Didy, o prietenă de-a Charmianei, o convinge pe aceasta să facă schimb de case pe-un an, aşa că insula artiştilor rămîne fără sufletul lor – George & Charmian întorcîndu-se la Londra, unde Erica o întîlneşte întîmplător, prima şi ultima oară după revenirea de pe insulă…
Peste zece ani, Erica se întoarce pe insula Hydra, unde află de la Marianne că tocmai a murit George, iar Charmian „s-a sinucis vara trecută”. Erica, mămică, proaspăt divorţată, îşi spune că „toţi jucătorii acelei prime veri îmi sînt extrem de vii în minte”. Îşi dă seama asta mai ales atunci cînd se întoarce, după 60 de ani de la prima vizită pe insulă. Un teatru pentru visători este Insula Hydra, iar romanul Un teatru pentru visători este povestea nostalgică a unei generaţii de artişti liberi, însetaţi de viaţă şi obsedaţi de creaţie, care sînt liberi şi pentru că părinţii lor s-au luptat pentru libertatea copiilor lor.
Bestseller 2020 Sunday Times • Cea mai bună carte de ficțiune a anului 2020 în Spectator, The Times, Sunday Times, The Telegraph, Daily Mail • Romanul verii 2020 în The Guardian, Sunday Times, The Times, Daily Mail, Financial Times și Evening Standard. • Romanul verii 2022 pentru noi, cei de limbă română. O carte ca o călătorie în timp, ca o vacanţă, o gură de libertate, o lectură plăcută oriunde citeşti cartea asta faină.
Polly Samson, Un teatru pentru visători (roman+CD cadou), Humanitas Fiction, colecția „Raftul Denisei”, 2022, traducere de Vali Florescu.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #5, ediția de toamnă 2022.
