De multe ori cărțile m-au salvat din diferite impasuri, emoționale, morale, sociale și încrederea în citit și valoarea cărților a crescut de la pagină la pagină. Rând pe rând, am iubit și contestat diferiți autori, mi-am făcut însemnări cu idei și gânduri, am evaluat critic sau m-am bucurat de calitatea paginilor, de miros, de coperți. Mi-am dorit să fiu în preajma oamenilor care au această dorință de a se educa prin cărți, să cunoască, să învețe. Îmi place polemica care se naște din conversații și dezbateri atunci când o carte bună este la mijloc.
Trăim un secol în care diferite provocări ne pun în situația de a evalua noile forme de educație și cunoaștere. Inteligența artificială, analfabetismul funcțional, abundența informațiilor, gadgeturile și lipsa de atenție (consumerismul), calitatea gândirii — sunt doar câteva exemple ce ne fac să ne gândim la calitățile umane pe care le putem dobândi sau nu. Școala rămâne de cele mai multe ori ca un spațiu închis, familia este un concept în plină reformare, spațiul public este vast, complex, agitat, îngrozit de nuanțele cotidiene, cu o multitudine de interese și valori comune încât nimic din toate acestea nu par a oferi uneori un suport moral, uman, psihic pentru educație și cunoaștere.
Cartea rămâne instrumentul cel mai valabil și sigur de a educa. Așa cum spunea Alberto Manguel, „o carte este o extensie a creierului”. Mai mult decât atât, este o extensie a creierului care dobândește calitate, reflecție, spirit critic, imaginație, ambiție de a cunoaște. Cartea este și un bun instrument pentru interacțiune și schimbare socială. Din acest motiv, mă gândesc că un club de carte la un număr de 10.000 de locuitori poate fi o adevărată revoluție a educației. Să ne gândim la un oraș precum este Iașul. Pentru cei aproape 400 de mii de locuitori ai municipiului, sunt necesare 40 de cluburi de carte. Indiferent de forma în care există, numărul de membri, cărțile care sunt citite, schimbul de idei și interacțiunea socială, prin simpla lor existență, ne putem gândi la o formă de dezvoltare socială pentru cunoaștere și educație. Cartea este o garanție sigură și fără dobândă pentru democrație, pentru libertate, pentru înțelegere, pentru destin. Cartea este și un suport clar pentru a forma „epitetele indignării” și pentru a combate „falsificarea sistematică” (Monica Lovinescu).
Oamenii pot găsi în citit o formă de consolare. (Alberto Manguel, „Un cititor în Pădurea din Oglindă”)
Ce este un club de carte?
Clubul de carte este diferit de saloanele literare care existau în trecut. Saloane literare care se desfășurau în spații private și aveau rolul să aducă la un loc persoane interesate de cultura scrisului, literatură și emoția cunoașterii. Paradigma cunoașterii s-a schimbat în ultimii cincizeci de ani, nu putem contesta asta, iar un club de carte oferă posibilitatea de a asigura existența unei literaturi implicate, prin care literatura însăși crește, calitatea scrisului crește, calitatea cărților tipărite poate avea un alt destin. Un club de carte este un loc unde oamenii se adună pentru a împărtăși idei, pentru a socializa, pentru a conversa asupra situațiilor umane reale și ficționale. Una este să citești o carte și de unul singur să faci constatări, să analizezi, să prospectezi și alta este să citești o carte și să afli ce gândesc alții despre ea. E o deschidere către cunoașterea socială și literară. Un club de carte are menirea de a forma un vocabular, un discurs, un mod de a gândi asupra lumii și oamenilor, un mod de a gîndi imaginația și creativitatea.
Un club de carte este diferit de alte evenimente din lumea cărților, cum ar fi lansările de carte, întâlnirile cititorilor cu scriitorii, conferințe sau dezbateri. Un club de carte oferă un spațiu intim, relaxant, onest asupra cuvintelor și ideilor. Un club de carte poate crește numărul de cititori dintr-un oraș, județ, comunitate, pentru că propagă ideea de citit, de educație, de cunoaștere. O carte se transmite, se face cunoscută, așa cum se întâmplă cu ideile și cuvintele.
În cazul de față, putem spune că literatura face intrarea către cunoașterea altor domenii și științe ale vieții și realității. Ceea ce e tipărit este mai palpabil, mai omenesc. Un club de carte poate trasa o frumoasă graniță dintre adevăr și ficțiune, prin simpla gestionare a lumii dată de literatură. Un club de carte ne poate ajuta să cunoaștem oameni implicați social, oameni care transmit idei, oameni care gândesc lumea. Cluburile de carte pot fi tematice, pentru ficțiune sau non-ficțiune. Se pot adresa oricărei categorii sociale, pot propune liste de lectură, pot colabora cu profesori de limba și literatura română și nu numai, pot interacționa cu scriitorii și traducătorii. La un club de carte pot participa, prin rotație, puțin peste 30 de persoane. În extensie, aceste persoane pot vorbi unui număr dublu despre cărțile și ideile auzite la clubul de carte.
Cine poate organiza un club de carte?
Cluburile de carte pot fi organizate oriunde și de oricine este interesat să contribuie la extinderea și promovarea cunoașterii, în orice formă este ea prezentă. Organizatorul unui club de carte trebuie să fie dispus să construiască literatura în jurul oamenilor și să facă cunoscută literatura celor care citesc și celor care au intenția de a citi. Cunoaște îndeajuns de bine lumea literară și editorială și este interesat să creeze conexiuni între oameni și cărți, pentru oameni.
Unde se pot organiza cluburile de carte?
Un club de carte poate fi organizat într-o cafenea, într-o sală de bibliotecă, în locuințele private, în parcuri sau grădini, online chiar. Un club de carte poate fi organizat lunar, de preferat, dar frecvența întâlnirilor poate fi în orice formă, atât timp cât este interes și dorință pentru o astfel de activitate.
Un club de carte la 10.000 de locuitori poate fi următoarea revoluție a educației, asta în condițiile în care el poate fi o extensie a instituțiilor sociale precum școala, familia, mediul social, care de cele mai multe ori nu ne mai pot ajuta prin existența lor să dobândim destule reflexe umane și sociale. Ceea ce ne definește pe noi oamenii, sunt imaginația, rațiunea, și gândirea, iar un club de carte poate fi un mediu de exprimare și reflecție binevenit.
Un club de carte poate fi o „clinică a trecutului” (Gheorghi Gospodinov) pentru a întări memoria și pentru a cunoaște istoria, evenimentele, oamenii, dar un club de carte poate și implica literatura pentru o construcție socială (Italo Calvino) dinamică, educată, eficace, sustenabilă. Nu este imposibil de realizat să înființarea acestor cluburi de carte. Avem nevoie să îi susținem pe cei care promovează cartea și cunoașterea din aceste cărți și cel mai important, să avem dorința de a participa la întâlnirile unui club de carte.
Mă întreb dacă nu scriu ca să știu dacă ceilalți n-au făcut și ei sau n-au simțit lucruri identice, iar dacă nu, ca să găsească normal să le simtă. Ba chiar, ca să le trăiască, la rândul lor uitând că odată le-au citit undeva. (Annie Ernaux, „Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei”)