
Despre evenimentul de deschidere a Timișoarei în rolul de capitală europeană a culturii s-a tot vorbit și nu vreau să reiau impresii subiective despre oameni și oraș – le veți trăi pe propria piele, în orice caz, mai ales dacă îmi ascultați îndemnul de a adăuga pe lista cu motive pentru care să vizitați în perioada următoare Timișoara instalația multimedia a Adinei Pintilie, sugestiv și cuprinzător intitulată Tu ești un alt eu – o catedrală a corpului.
Adina Pintilie propune, prin această instalație multimedia cu 6 canale și text asociat (text pe care l-am învățat pe de rost cât am stat acolo, iar asta o datorez ritmului poetic cu care am rezonat profund), o explorare a corpului și sexualității așa cum poate să ne fie familiar și din lungmetrajul de debut Touch Me Not. Un subiect inconfortabil dacă ai prejudecăți – e oare posibil să nu ai, dată fiind dimensiunea discuției și amploarea stereotipurilor de care suntem înconjurați din prima zi de viață, chiar dacă treptat ne dezicem de ele și căutăm să le combatem și să (re)construim o lume incluzivă?
Ca o profană treime într-un singur trup
Cele 7 videouri au o durată cuprinsă între 2 și 12 minute și au potențialul de a răscoli în tot ce crezi că știi despre tine, despre corpul tău și relația dintre voi, una identică cu o relație dintre două persoane. E o mare diferență între cine ești în pielea ta și cine ai impresia că ai fi, dar probabil știi deja și asta – o vei conștientiza mai serios după ce vezi Tu ești un alt eu – o catedrală a corpului. Ca o profană treime într-un singur trup, mi-am zis când am remarcat „catedrala” în titlul lucrării Adinei Pintilie.
Ce a fost reconfortant pentru mine (și totodată oarecum solicitant intelectual)? Contextualizarea și teoretizarea intimității pe care suntem obișnuiți să o simțim și să o trăim pur și simplu, de cele mai multe ori, fără a „traduce” în cuvinte limbajul corporal, nevoile și împlinirea lor, apropierea de celălalt prin cunoașterea propriei persoane. Privind mărturiile celor cu care discută Adina Pintilie, mi-am dat seama că, oricât de deschisă aș fi în direcțiile chestionate în Tu ești un alt eu, tot mai am de lucru la verbalizarea a tot ce iau de bun în viața mea în tot ce ține de intimitate.
O idee foarte interesantă și ofertantă este una la care, paradoxal, nu cred că ne gândim prea des, așa cum o remarcă unul dintre performeri: familiaritatea cu propriul corp nu prea există, în ciuda faptului că îl locuim de când ne știm. Propriul corp ne rămâne vag necunoscut, iar apoi avem așteptări legate de ceilalți care îl descoperă și ar trebui să-l mulțumească, să-l satisfacă și să-l onoreze văzându-l fără filtrul vreunei prejudecăți.
Tu ești un alt eu – o catedrală a corpului este, mai presus de orice, o lecție cum probabil n-ai mai primit despre iubirea arătată propriului corp și persoane, una reală și în continuă schimbare, efervescentă și supusă inechității și poate chiar nedreptății, dar și dorinței sexuale și ambiției (auto)cunoașterii. Dacă măcar 10% dintre cei 60.000 oameni prezenți la evenimentul de deschidere din weekendul 17-19 februarie 2023 au trecut și pe la Kunsthalle Bega, acolo unde se poate vedea Tu ești un alt eu – o catedrală a corpului până pe 30 aprilie 2023, atunci țara noastră este mai câștigată la câteva capitole esențiale pentru sănătatea minții noastre (cu tot ce ține de eliminarea prejudecăților față de ceilalți, cu acceptarea și chiar iubirea de sine, cu relaxarea izvorâtă din cele două și cu cine știe câte alte beneficii pentru oricare dintre noi).