Pentru mine, Cluj înseamnă TIFF (și invers). Nu știu cum e Clujul dincolo de festival, dar mie varianta asta mustind a lume și a filme bune, cu dimineți înecate în cafea și o zamă de șelată (deșelată?) verde cu zar și ou hiert între proiecții mi se pare desăvârșită, astfel că mă întorc la ea mai ceva ca Daniel Iordăchioaie la marea lui albastră (da, atât de bătrână sunt).
La ce mă întorc, de fapt, an de an?
La diminețile tihnite, când singura alarmă deșteptătoare de care am nevoie este gândul la prima cafea a zilei. Și aici, slăvit fie cine vreți voi, sunt opțiuni grămadă, doar să aveți grijă să verificați programul înainte, întrucât unele cafenele sunt închise în weekend. Ca de exemplu, Ibric, cafeneaua care mi-a lăsat cel mai pregnant sentiment de „acasă”. Brewtiful nu este deschis duminica, prin urmare nu știu să vă zic prea multe, doar că arată bine de la exterior și că tare aș mai fi băut o cafea la ei între filmele de la cinema Victoria. Așa, m-am dus la vecinii de la Narcoffee cu care am o relație mai de durată și care oferă și discount 20% dacă ai badge sau bilet la TIFF.
Cofeels – Coffee with a vision este o cafenea socială care m-a cucerit prin poveste – bine, mi-a plăcut și cafeaua, bune și fursecurile – fiecare cafea și produs comercializat în cafeneaua lui Lucian Butnaru, cu care am avut norocul să și stau la povești, este un ajutor pentru persoanele cu dizabilități de vedere. În fiecare an se nimerește să stăm pe lângă o sursă de cafea și croissante, de zici că punem un filtru special când căutăm cazare. Nu punem. Anul acesta a fost Urania Social Hub, iar anul trecut au fost cei de la Emozia Fain și Simplu și Vechea Prăjitorie/Il Caffe, toate meritând, cu vârf și îndesat, un loc pe această listă de recomandări. Și dacă tot am menționat termenul prăjitorie, nu pot să închei acest periplu prin cafenelele Clujului fără o oprire la Yume Coffee Roasters, cu mențiunea că noi am fost la cea nouă, din Victor Babeș, unde, bonus, am încercat și croissantele cu fistic.
La mesele îndestulătoare și terasele verzi și primitoare. Avem câțiva veterani în top: Casa Boema, Enigma (care, pe lângă grădina secretă, se poate lăuda și cu faptul că este primul local cu decor steampunk din țară), Roata, DOT (District of Toast, pentru un mic dejun cinstit), Garlic – bites & tales. De Zama v-am zis din prima, că eu nu pot să ajung la Cluj și să nu mă răsfăț cu ciorba lor de salată, cea mai bună ever, după părerea mea, și cu deserturile lor, cu precădere șomloi și cremă de zahăr ars. New entry pe listă este Cimbru, care stă bine la toate capitolele: terasă, mâncare, cafea, personal. De revenit, cu siguranță. Pentru paste, musai de mers la Tortelli sau la DaPino, dar la acesta din urmă prețurile par gândite mai mult pentru cei care organizează festivalul și mai puțin pentru cei care îl frecventează. Dar e în buricul târgului, acolo unde se întâmplă toate evenimentele cool, iar mancarea chiar este delicioasă, așa că îi las pe listă și sunt șanse mari să ne mai întâlnim.
La nopțile lungi, în care disecăm filmele și facem planul pentru zilele următoare, musai cu un pahar de ceva aproape, ca să ne priască discuțiile. Aici recomandăm Casa Tiff, The Soviet (fie și numai ca să vă distrați citind meniul de cocktail-uri) și trotuarul de vis-à-vis de cinematograful ARTA (că e mai greu să prinzi loc la masă).
La preumblările prin librăriile Bookstory și Humanitas de unde plec de fiecare dată cu câte un suvenir literar (și cu multe poze).
La cinema și toate locurile neconvenționale pe care le-am descoperit datorită proiecțiilor de filme.
La sentimentul de apartenență.
Ne vedem la #TIFF22!
