Am așteptat The Northman încă din 2019, când am aflat că Robert Eggers, regizorul din spatele lungmetrajelor The Witch și The Lighthouse (două dintre filmele mele de suflet), lucrează la un alt proiect, descris ,,răzbunarea vikingă”. Chiar dacă eu am avut norocul de a îl vedea la Dracula Film Festival, The Lighthouse nu a rulat în cinematografele din România și deja mă resemnasem cu gândul că The Northman va avea aceeași soartă și că voi fi nevoit să aștept să apară pe platformele de streaming. Cu timpul, însă, am aflat nu numai că va fi distribuit și la noi, dar și că se bucură de popularitate, fără să fie un film Marvel.
I will avenge you, Father. I will save you, Mother. I will kill you, Fjölnir.
Filmul se deschide cu întoarcerea regelui Aurvandill în regatul acestuia de pe insula Hrafnsey, unde este așteptat de regina Gudrún și fiul acestora, prințul Amleth. Pentru a-l pregăti pentru ziua în care avea să devină rege, Aurvandill îl include pe Amleth într-o ceremonie spirituală, asistată de bufonul Heimir. Dimineața următoare, cei doi sunt prinși într-o ambuscadă de către un grup de războinici condus de Fjölnir, fratele regelui. După ce își vede satul masacrat, tatăl ucis și mama luată pe sus, cu forța, de către unchiul său, Amleth reușește să fugă, iscându-se în el o dorință nestăvilită de răzbunare.
Povestea, bazată pe legenda lui Amleth, este o profeție îndeajuns de captivantă încât să te țină curios până în punctul în care se îndeplinește… însă ce face filmul să se ridice peste toate lungmetrajele lansate anul acesta este imaginea. Jarin Blaschke, directorul de imagine cu care Eggers a colaborat și pentru The Lighthouse, reușind să obțină o nominalizare la Oscar, aduce un plus vizibil filmului. Acest arthouse sălbatic descrie o călătorie fascinantă în timp, care trebuie trăită și simțită neapărat la cinema.
Și de această dată, am rămas plăcut surprins de viziunea unui regizor care este atent la detaliile unui trecut mitic și descrie cu acuratețe un episod din mitologia nordică… o perioadă în care violența este cel mai la îndemână mod de a interacționa și în care nimănui nu îi e frică de moarte. Chiar dacă este cel mai cuminte, accesibil și comercial film al lui Eggers, tot are șanse mari să se numere printre cele mai bune de anul acesta.
În distribuție îi întâlnim pe Willem Dafoe și Anya Taylor-Joy, care au avut fiecare câte un rol important în celelalte două filme ale lui Eggers. Acestora li se alătură Alexander Skarsgård, Nicole Kidman, Ethan Hawke și, surprinzător, Björk, care a declarat acum 22 de ani că nu va mai juca în niciun film, după musicalul Dancer in the Dark, câștigătorul Palme d’Or din acel an.
Notă personală: 8.5
