În marșul său infinit, viața ne poartă pașii fără o destinație precisă, fiind privați de stații finale sau de reuniuni calde pe peron. Acest caracter neînchegat al existenței noastre pe Terra îi adaugă vieții o dimensiune fascinantă și plină de mister. Suntem entități efemere, doar niște granule de praf la graniță cu eternitatea. Suntem particule de stele care scriu, cântă, pictează și creează multe alte forme de artă. Reflectând la cuvintele lui Brian Cox, noi înșine suntem universul angajat într-un proces sublim de autoexplorare.
Sunt ferm convins că anumite stări de fericire ne devin accesibile doar după ce acceptăm și traversăm acest punct de cotitură al călătoriei noastre, aparent lipsită de sens. Sau, poate, tocmai aici se află cheia: în absența unui scop universal predefinit, ne îmbrățișăm propriile aspirații, poate modeste, dar profund personale. Acestea încep să ne contureze existența, să ne hrănească sufletul cu dorința arzătoare de a experimenta viața, chiar dacă știm că, în cele din urmă, toate călătoriile noastre se vor încheia prin moarte. În acest proces de găsire și urmărire a scopurilor noastre unice, descoperim că putem conferi vieții un sens plin de bogăție și profunzime, chiar în mijlocul efemerității sale inerente. Este o rebeliune subtilă împotriva nihilismului, o afirmare a vieții care spune că, chiar și în fața finitudinii, fiecare moment trăit conștient și cu pasiune este o victorie.
Supraomul lui Nietzsche
Dragi cititori ai Revistei Golan, astăzi vă propun să pornim împreună într-o astfel de călătorie, una de descoperire și transformare, inspirați de conceptul nietzschean al „supraomului”. Este o explorare nu doar filosofică, ci mai degrabă una profund personală, care ne cheamă să îndrăznim să trăim autentic într-o lume adesea captivă în lanțurile conformismului și mediocrității. Acest drum nu este ușor, dar este plin de promisiuni pentru fiecare dintre noi, cei care tânjim după o existență cu adevărat împlinită. În nucleul filozofiei lui Nietzsche, viața ocupă un loc primordial. Însa acesta nu se referă la viață în accepțiunea ei biologică, ci o percepe ca pe o forță pe care o denumește „voința de putere”, un spațiu profund personal unde individul este suveran absolut al propriului său destin.
Este posibil ca unii, așa cum au făcut naziștii, să fi interpretat și să interpreteze în continuare în mod eronat gândirea lui Nietzsche, atribuind conceptului de „supraom” o conotație legată de superioritate rasială, de gen sau naționalitate, o distorsiune flagrantă a adevărului. Conceptul nietzschean de „supraom” vizează un ideal etic și cultural, un simbol al dorinței pentru libertate și autotranscendere pozitivă, care lasă în urmă dogmele învechite și irelevante ale religiei.
Gândirea lui Nietzsche ne oferă o lanternă în întunericul autoîndoielii, luminând calea către autodepășire. Această călătorie nu se limitează la aspectele fizice ale existenței noastre, cum ar fi îmbunătățirea alimentației sau a rutinei de exerciții fizice. Este vorba despre o transformare cuprinzătoare, care atinge fiecare strat al ființei noastre. Îți propun să vezi fiecare efort de a te depăși ca pe o aventură eroică personală, în care orice pas făcut înainte devine o declarație de victorie asupra vechilor tale limite.
Într-o lume care ne inundă cu valori prefabricate, aspirația către statutul de „supraom” este o rebeliune. Este o alegere de a examina critic ceea ce societatea îți prezintă ca fiind „valoros” și de a decide, în schimb, ce contează cu adevărat pentru tine. Devino un artist al propriei vieți, sculptându-ți valorile din blocul brut al experiențelor și convingerilor. Aceasta este esența adevăratei libertăți: să nu fii un consumator pasiv al valorilor, ci un creator activ al propriului tău sens.
Sinele proiectat versus sinele autentic
În era noastră, rețelele sociale au cucerit lumea într-un mod frenetic, modelând comportamente și obiceiuri colective de-a lungul ultimelor decenii. Astăzi, mai mult decât oricând, ne găsim într-o dependență profundă de acest fenomen, tânjind după admirația celorlalți, chiar și atunci când imaginea pe care o proiectăm este departe de realitatea noastră autentică. Trăim într-o epocă a iluziilor efemere, a construcțiilor fragile precum castelele de nisip ce se năruie la prima provocare. Ne expunem viața cotidiană, de la alimentație la vestimentație, de la rutina de somn la întâlnirile noastre sociale, adesea printr-un filtru narativ care schimbă esențial realitatea, oferind privitorilor o imagine distorsionată a vieților noastre.
Mă întreb: care este adevăratul câștig dincolo de aprecieri efemere și aprobări digitale? Această căutare neîncetată de validare exterioară ne aduce un sentiment iluzoriu de apartenență care, pe termen lung, ne poartă încet spre neliniște, anxietate și depresie.
Cu toate acestea, este esențial să recunoaștem că, în oceanul vast al rețelelor sociale, există insule de autenticitate și creativitate. Printre valurile de conținut irelevant, navighează cu măiestrie creatori de conținut și influenceri care, prin sinceritate și dedicație, reușesc să construiască punți de conexiune autentice cu urmăritorii lor. Aceștia sunt cei care transformă narativele digitale în artă, educație și inspirație, oferindu-le o valoare incontestabilă. Ei demonstrează că social media poate, într-adevăr, să servească drept un instrument constructiv, fie că este vorba despre împărtășirea de rețete culinare, idei de exerciții fizice care promovează un stil de viață sănătos sau inițiative care încurajează implicarea comunitară și susținerea cauzelor nobile. Aceste oaze de conținut valoros ne amintesc că, în mâinile potrivite, rețelele sociale pot fi folosite pentru a îmbogăți, educa și inspira.
Totuși, această latură pozitivă nu trebuie să ne abată atenția de la realitatea că majoritatea timpului petrecut pe aceste platforme se pierde într-un labirint de consum pasiv, adesea motivat de plictiseală sau de o căutare neclară a unui sentiment de apartenență. Critica adusă aici nu vizează platformele în sine, ci modul în care alegem să le utilizăm. Trebuie să ne întrebăm cât din timpul nostru dedicăm explorării acestor resurse într-un mod care ne îmbogățește cu adevărat viața, comparativ cu timpul pierdut în urmărirea unui carusel interminabil de imagini și text, lipsit de substanță. Acest echilibru fragil între consumul constructiv și cel pasiv pe rețelele sociale ne deschide ochii către necesitatea unei conștientizări profunde a intențiilor noastre și a impactului pe care îl are fiecare clic în economia noastră emoțională și intelectuală.
Nietzsche ne îndeamnă să adoptăm un individualism profund, să ne asumăm responsabilitatea pentru propria noastră viață și fericire. Să trăim conform propriilor standarde și să urmărim îmbunătățirea personală care este cel mai înalt act de curaj și integritate. Acest stil de viață sănătos, ales conștient, devine simbolul capacității noastre de a trăi la întregul nostru potențial uman.
Nihilismul, convingerea că viața este lipsită de sens, este o provocare majoră în filosofia lui Nietzsche. „Supraomul” răspunde acestei provocări nu prin negare, ci printr-o afirmare curajoasă a puterii umane de a conferi semnificație și valoare propriei existențe. Acesta este un act de rebeliune supremă, o declarație că suntem mai mult decât sumele experiențelor noastre, că putem fi creatorii propriului nostru destin.
Într-o eră definită de hiperconectivitate, mi-am dat seama că resursele mele de timp și energie sunt mult prea prețioase pentru a fi irosite în labirintul relațiilor sociale superficiale. Inspirat de o revelație asemănătoare cu cea exprimată de Ricky Gervais, am ajuns la concluzia că entuziasmul meu pentru interacțiunile umane generice s-a diminuat considerabil. Ca urmare, sfera mea socială a devenit mai concentrată, îndreptându-mi atenția spre dialoguri pline de substanță, spre căutări introspective ale aspectelor neexplorate ale propriului eu, autenticitate și, fără reținere, spre îmbrățișarea erotismului în expresia sa cea mai sinceră și conștientă. Această rigurozitate poate părea irațională pentru unii, însă pentru mine, a devenit o necesitate. Am respins competiția frivolă, alimentată de insecuritățile celorlalți, ajungând la convingerea profundă că singura persoană față de care trebuie să mă măsor și să evidențiez progresul sunt eu însumi.
Acest parcurs, departe de a fi dureros, mi-a deschis ușa către o lume nouă de posibilități. Am început să cultiv noi obiceiuri, să înlocuiesc vechi vicii cu practici mai sănătoase. Cu o determinare feroce, mi-am asumat transformarea, începând cu alimentația, somnul, exercițiul fizic și până la prezența mea digitală. Am eliminat treptat aplicațiile care doar îmi devorau timpul și starea de spirit, orientându-mă către activități mai constructive, precum cititul, scrisul și explorarea artei. Timpul petrecut online este acum dedicat explorării de platforme educative și culturale precum Google Arts & Culture (si altele similare).
Rețelele sociale și spațiul digital, în general, nu sunt, în esență, răul încarnat, dar stau la baza multor tendințe nesănătoase în viața noastră modernă. Am ajuns într-un punct în care activitățile atât de necesare, cum ar fi intimitatea, mișcarea fizică sau alimentația sănătoasă, sunt adesea neglijate în favoarea navigării în vidul digital. Paciența omului modern scade alarmant. Un studiu efectuat de Institutul American de Presă în 2014 a dezvăluit că 6 din 10 persoane nu citesc dincolo de titlurile articolelor online, o tendință care s-a agravat de atunci. Testează-ți propria capacitate de concentrare vizitând secția de Artă Modernă a unui muzeu, cu telefonul pe modul avion, și observă cât de dificil este să te conectezi cu o operă de artă fără a fi distras. Studii recente arată că utilizarea excesivă a tehnologiei afectează negativ capacitatea noastră de procesare emoțională, atenție și luarea deciziilor, legând chiar creșterea anxietății, depresiei severe și a comportamentelor suicidare de utilizarea intensivă a dispozitivelor digitale.
Închei acest scurt articol cu o invitație personală pentru fiecare dintre voi: să vă alăturați acestei călătorii către devenirea propriului vostru „supraom”. Nietzsche nu ne lasă o rețetă detaliată, ci mai degrabă ne provoacă să explorăm și să experimentăm, să trăim curajos și să ne sculptăm propriile destine prin forța voinței și a imaginației noastre. Fiecare pas pe acest drum este un pas către realizarea personală și împlinire.
A transcende limitele prezentului prin forța propriei voințe și prin forjarea unor noi valori transcende simpla dorință filozofică; este un angajament că fiecare dintre noi are capacitatea de a duce o existență încărcată de sens și de bucurie. Să avem curajul de a visa, să ne autodepășim și să trăim cu adevărat, urmând calea inspirată de veritabilul „supraom” al lui Nietzsche.