„Studentul străin”

Studentul străin este cartea de debut a scriitoarei americane Susan Choi, tradusă la noi de Anca Dumitru pentru Raftul Denisei de la Editura Humanitas Fiction. Roman istoric, psihologic, social-politic, existenţialist, de dragoste, cîștigător al premiilor Asian-American Literary Award for Fiction, Steven Turner Award, finalist la Discover Great New Writers Award, acordat de Barnes & Noble. 

Chang e un tînăr coreean din Seul, care devine Chuck încă la el acasă fiindcă, ştiind engleza, pe care o învaţă de mic de la tatăl său („engleza lui este cea mai foarte bună”, cum spun colegii lui de la Ministerul Propagandei), îi ajuta pe soldaţii americani cu traducerile, selecta şi traducea articole din ziarele americane pentru cele coreene, a lucrat în instituţiile americane din Seul, apoi i-a instruit şi din punct de vedere militar pe cei din armata coreeană, pentru a înţelege comenzile comandanţilor americani (John Hodge, militarul cu cel mai înalt grad din Coreea, „i-a cerut lui Chuck să nu-l deranjeze cu chestiuni de nuanţă. Tot ceea ce voia el era ca soldaţii coreeni să înveţe să dea şi să primească ordine, ca şi cum ar fi americani get-beget”). 

În 1955, Chang vine în SUA la studii, iar printre primii oameni pe care-i întîlneşte pe pămînt american e Katherine, o tînără cam de aceeaşi vîrstă, care-l duce cu maşina în campusul universităţii din Sewanee, Tennessee, unde urma să locuiască un an. 

Avem mereu două linii de subiect, naraţiunea sărind din prezent în trecut şi din SUA în Coreea de Sud (şi invers), dar, deşi sînt mai multe personaje interesante chiar de la începutul cărţii, se întorc în trecut doar două personaje – Katherine şi Chang. 

Astfel putem urmări cam toată istoria Coreei – cucerită mai întîi de japonezi, apoi eliberată, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de americani şi sovietici, după care ţara a fost împărţită în două – Coreea de Sud şi Coreea de Nord, paralela 38 devenind graniţă, după care a urmat un război civil, cînd Coreea comunistă invadează şi distruge Coreea de Sud („Oraşe şi fabrici au fost bombardate, incendiate, lovite pînă au ajuns una cu pămîntul, ca şterse de pe hartă. Şi acest fenomen venea cu cifre”). Deşi i-a slujit exemplar şi fără nici o rezervă, după ce Seulul e eliberat şi se întoarce la muncă, americanii îi spun: „fără nici un gălbejit”. Au renunţat la el fără nici o urmă de regret, doar pentru că nu e american, apoi e luat de pe stradă şi schingiuit animalic de poliţia „democrată”, ca să „recunoască” că ar fi spion. Iar cînd s-a întors acasă, după acea perioadă de chinuri groaznice, mamă-sa l-a dat afară, crezînd că e un cerşetor (ceea ce mi-a amintit de povestea lui Dănuţ Iacob, unul din eroii anticomunişti de la Braşov, care, după ce s-au revoltat împotriva ceauşismului, pe 15 noiembrie 1987, ziua care nu se uită, a fost trimis în închisorile comuniste, iar cînd s-a întors acasă mamă-sa, la fel, nu l-a recunoscut şi a crezut că e un hoţ). 

La universitatea din America toată lumea se poartă frumos cu Chuck, fiecare încearcă să-l ajute cu ce poate, să-l susţină, să-l facă să nu se simtă străin, iar profesorul Charles Addison, care predă un curs despre Shakespeare, pe care Chuck îl frecventa cu sfinţenie, s-a oferit să-l înveţe subtilităţile limbii engleze, în timp ce se plimbau, ceea ce-l uimi şi mai mult pe coreean. Cînd Addison observă că Chang tot rămîne în spate şi-l întreabă ce se întîmplă, Chuck îi spune că aşa se cuvine să te comporţi cînd eşti în preajma unui profesor, unui om mare, diferenţele de educaţie fiind imense între cele două civilizaţii („Plimbîndu-se acum cu Addison, Chuck a păstrat tăcerea, cu privirile aţintite în pămînt. Soarele era sus pe cer şi umbra lui Addison se desena compactă, dar Chuck continua să se ţină cu cîţiva paşi în spate. / – Pînă la sfîrşitul semestrului, pentru sănătatea mea mintală, am de gînd să te învăţ să pronunţi litera „v” şi fricativul „th”, a spus Addison. S-a oprit şi s-a întors spre el: / – Ce dracu’ faci acolo? / Chuck a ezitat: / – Cînd am crescut, dacă mergi cu un mare om, un profesor, trebuie să păşeşti în urma lui. Să nu calci pe umbra lui”)… 

Despre Katherine aflăm că provine dintr-o familie înstărită, dar de care se înstrăinase. Părinţii erau foşti studenţi la Sewanee, unde au o vilă de vacanţă, iar taică-său era mare prieten cu profesorul Charles Addison, cu care se vizitează de mulţi ani. Şi aici cititorul descoperă în Katherine o Lolită rebelă, care, la 14 ani, deşi mamă-sa încearcă s-o lipească de un student care credea solemn în „sanctitatea educaţiei”, se combină cu prietenul tatălui ei, cu 28 de ani mai în vîrstă, cu care are o relaţie sexuală tumultuoasă („se ducea acasă la Addison şi-şi petrecea după amiezile făcînd sex în patul lui, pe jos, aplecată peste obiecte de mobilier, în orice poziţie ar fi vrut el, în conformitate cu edictele lui. (…) S-a furişat sus şi a dat de ea dormind liniştită, cu pătura strînsă sub bărbie. S-a dezbrăcat şi s-a băgat în pat lîngă ea, apăsîndu-şi erecţia de pulpele ei calde, necunoscătoare, iar cînd ea a început să se mişte, i-a tras cămaşa de noapte pînă deasupra sînilor şi s-a împins în ea. Chiar şi adormită era udă, şi în excitarea care l-a cuprins s-a aruncat descătuşat în ea, şi-a frecat pieptul de sînii ei mici, în sus şi-n jos, de parcă ar fi vrut să-i facă să dispară; ochi ei s-au deschis şi au început să gîfîie în clipa cînd el era pe cale să ejaculeze. S-a smuls din ea şi sperma a împroşcat-o pe abdomen pînă sus, pe stern. O picătură i-a ajuns pe obraz”). După absolvirea liceului, Katherine studiază doar un an la Sewanee, apoi munceşte prin ţară, iar relaţia lor e considerată anormală doar de mama ei, nici măcar Katherine n-o crede abuzivă, dacă ajunge să se logodească şi să se pregătească de nuntă, mutîndu-şi lucrurile din vila ei în casa lui. Iar Chuck începe să întîmpine reacţii negative chiar şi de la cel mai bun prieten de pînă atunci, colegul său de cameră devenind invidios pe străinul care ia note mai bune decît ale lui, tema relațiilor de putere dintre profesori şi elevi & studenţi fiind abordată şi-n celalalt roman al lui Susan Choi publicat la Humanitas Fiction, Exercițiu de încredere. Un roman cu multe poveşti de viaţă, de iubire, prietenie, despre diferenţele educaţionale, culturale şi sentimentale, despre relaţiile dintre profesori şi studenţi, părinţi-copii, străini-localnici, despre supravieţuire pe timp de război şi toleranţă & înţelegere în vremuri paşnice. 

Susan Choi, Studentul străin, Humanitas Fiction, 2022, traducere de Anca Dumitru


Fotografii de Mihail Vakulovski 


Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #7, ediția de primăvară 2023.

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici