După o carte de proză scurtă premiată și foarte bine primită de cititori, „Fragil”, Simona Goșu publică, tot la Editura Polirom, un roman realist, „Stela”. Povestea e foarte bine gîndită din start – și din punct de vedere al subiectului, și ca scriitură. Acțiunea are loc într-un cartier din Bucureștiul zilelor noastre, ține șase zile, de luni pînă sîmbătă, iar personaj principal e o femeie simplă, o menajeră care nu mai e nici prea subțirică, nici prea tînără, Stela, care dă și numele romanului, precum Ion al lui Rebreanu sau Simon al lui Narine Abgarian.
Protagonistul fiind o femeie de serviciu, Simona Goșu ne face să intrăm odată cu ea în casele oamenilor unde aceasta face curățenie; romanul fiind împărțit pe zile, scriitoarea poate să-și scrie fiecare capitol ca pe o proză scurtă, unde se simte foarte bine.
Stela se înțelege excelent cu unele personaje și cu acestea are dialoguri foarte faine – cu Diana, iubita gravidă a lui Vlad, cu Ana – studenta de la Londra. Simona Goșu își ține cititorul în priză, dîndu-i detalii biografice despre Stela (dar și despre personajele secundare) încetul cu încetul, ba din gîndurile soțului, ba din discuțiile ei cu cei cărora le face curat.
Diana află odată cu noi că Stela are 53 de ani și are și o fată, nu doar un băiat. Că băiatul nu și-a luat bacalaureatul, iar fata a abandonat facultatea, a plecat în Anglia, unde s-a căsătorit cu un bărbat mai în vîrstă cu 10 ani, de culoare, că între timp a și divorțat, iar fostul soț n-o lasă să-și scoată copilul, mulatru, din țară, așa că n-a mai văzut-o demult pe Lăcrămioara sa, care, între timp, nu-i mai răspunde nici la telefon. Ca s-o consoleze, Diana îi spune că nici ea cu Vlad nu sînt căsătoriți, iar Vlad, care e cu 14 ani mai în vîrstă decît ea, are o fetiță din fosta căsătorie, fetiță care o blestemă și-i dorește moartea. În fine, fetele ajung să mănînce împreună, dansează, rîd, se plîng, povestesc.
Dar capitolul cu Diana e doar marți, cartea începe la „domnul Țane”, Marin Țane, actor de meserie, dar care nu mai joacă demult în piese de teatru, ci pe scena politică și pe la televiziunile aservite regimului, conspiraționist care se luptă cu globaliștii și statul paralel (ridică în slăvi PSD-iștii, „cum le închina osanale ălorlalți, la Cîntarea României”). Acest prim capitol, – probabil din cauza acestui personaj antipatic –, se citește cu mai puțină plăcere, ceea ce face un deserviciu cărții, pe unii cititori ar putea să-i sperie și s-o abandoneze, din păcate.
Din păcate – pentru că de aici încolo romanul are tot ce-i trebuie, iar ultimul capitol, cel de acasă, sîmbăta, încununează opera, chiar dacă o șochează pe această femeie vrednică și aparent împăcată, stăpînă pe viața ei.
„Stela” e și un roman existențial. Cînd cei doi soți, Stela și Mircea, își pierd casa, care e retrocedată (lovitură îngrozitoare pentru Stela), cel care îi ajută să-și cumpere un apartament e chiar acest Marinică Țane, în jurul căruia Stela, ajunsă menajeră, își va alege clientela – Vlad, fiul lui Țane, fosta nevastă, soția de care încă n-a divorțat cu acte, dar nu mai locuiesc demult împreună, mama Anei, studenta la IT care nu mai are chef să se întoarcă la facultatea din Anglia și vrea să studieze filozofia sau psihologia în țară, Andreea Manea, o profesoară de engleză (pe care Stela o abuzează cu bîrfele și poveștile ei), prietena ei, la care stau ambele bunici – ajutoare pentru creșterea nepoților. Nenorocirile și necazurile se țin lanț de Stela, fratele ei s-a spînzurat, îi moare și tatăl, cu copiii nu se înțelege deloc, își pierde locul de muncă la care ținea, nu se duce la facultate, deși i-ar fi plăcut și ar fi putut, pierd pe avocați toți banii obținuți din vînzarea casei părinților lui Mircea, care are un AVC…
Dar toate astea n-o transformă într-o pesimistă suferindă, Stela își face treaba cu plăcere și trăiește intens, dragostea ei pentru soț fiind la fel de puternică precum iubirea lui pentru Stela, care trăiește după acest crez: „Să fii de folos pe lumea asta, să aibă lumea nevoie de tine, asta contează”. Iar Mircea, care face decorurile la Teatrul Odeon, își pune tot mai des o întrebare: „Ce e mai de preț pe lume, să-ți găsești perechea, un suflet cu care să-ți petreci zilele în înțelegere, sau să faci ce-ți place, să ai o meserie frumoasă? Niciodată nu a fost sigur care din două e mai importantă. Nu ar putea trăi fără Stela, dar nici fără teatru. Dar cîți oameni aveau norocul lui?”
Iată un roman realist despre vremurile în care trăim, despre relațiile familiale și sociale, despre familia tradițională a părinților și cum se poate alege praful de ea în generația următoare, cu personaje vii, credibile, cu teme actuale, subiect incitant, bine scris și publicat la timpul potrivit. Lectură plăcută și utilă!
Simona Goșu, „Stela” (roman), Editura Polirom, 2023
