Mă distanțez de definiția lipsită de profunzime oferită de dicționarul explicativ al limbii române când afirm că golanul este individul asumat, care nu așteaptă validare din partea societății conservatoare și decide, pe negândite, să se avânte cu rebeliune în viață, păstrând un vibe enigmatic. Sunt momente în care golanul ar putea să devină agresiv, dar sunt șanse mari ca firea lui violentă să provină din rănile lăuntrice formate în timp. Poate că nu are o situație financiară foarte bună, nu se gândește la consecințele acțiunilor lui, nu își face planuri mărețe de viitor și nu crede neapărat în fidelitate sau în construcții sociale stabile, dar este capabil de afecțiune și empatie și are o poveste care merită ascultată… sau, în cazul de față, privită.
În cinematografia universală au pășit pe ecrane o mulțime de golani, cum ar fi tinerii din filmele realizate de Nagisa Ôshima înainte de anii ’80, care picau victimele oricăror plăceri ale momentului, cei doi rătăciți din Happy Together, personajele excentrice ale lui Sion Sono, băieții sălbatici ai lui Bertrand Mandico sau, de ce nu?, Mitu din filmul românesc Terminus paradis, regizat de Pintilie. Chiar dacă sunt destule lungmetraje în care putem găsi această tipologie de personaj sau una apropiată acestei tipologii, m-am limitat la câteva filme din diferite părți ale globului.
Rebels of the Neon God (1992)
I think I’m the unlucky one.
Why? Because I met you. I woke up last night all alone in the hotel room. Do you know what that feels like? I’ve never felt like that in my life.
Unul dintre cele mai reușite filme de debut din anii ’90, Rebels of the Neon God / Qing shao nian nuo zha, în regia lui Ming-liang Tsai, ne conduce prin Taipeiul vibrant, în care tinerii parcurg străzile orașului pe motociclete, conectați prin sentimentul alienării. Orașul este o forță spontană și agitată, care strânge la piept hoinarii conștienți de imposibilitatea unui viitor stabil. Crimele minore, situația degradantă de acasă, deziluzia ca stil de viață și comportamentul incorigibil al personajelor fac parte din ambianța ce domină fiecare cadru. Există vreun moment în care acești fluturi de noapte se pot simți în siguranță? Poate… dar prea scurt pentru a face vreo diferență. Chiar dacă filmul a fost lansat acum mult timp, tema rămâne la fel de relevantă și puternică în prezent, iar confuzia și adrenalina vin ca extensii ale adolescenței, indiferent de deceniu.
Y tu mamá también (2001)
Life is like the surf, so give yourself away like the sea.
Julio și Tenoch, interpretați de Gael García Bernal și Diego Luna, sunt doi băieți plini de viață care se cunosc de mult timp, legați de o relație de amiciție puternică. După plecarea prietenelor acestora într-o excursie în Italia, cei doi decid să profite de moment și vor să experimenteze lucruri noi. Aici își face apariția personajul–cheie al poveștii, Luisa, soția vărului lui Tenoch, pe care o întâlnesc la o nuntă și o invită într-o călătorie la plaja Boca del Cielo (Gura Raiului). Chiar dacă inițial aceasta a respins propunerea, s-a răzgândit după ce a primit un apel telefonic de la soțul ei, din care a aflat că a fost înșelată. Din acest moment, Y tu mamá también se transformă într-un road movie, în care personajele trăiesc pur instinctual, fără povara fidelității. Această dramă erotică, în care personajele se descătușează de orice inhibiții, reușește să se reverse în afara ecranului și să inunde publicul cu o dorință de nestăpânit de a trăi prezentul.
Good Time (2017)
Don’t be confused, it’s just gonna make it worse for me.
Robert Pattinson a încasat o grămadă de hate de-a lungul timpului pentru seria de filme Twilight și încă se luptă pentru a scăpa de imaginea vampirului Edward Cullen, care a rămas înrădăcinată în memoria colectivă pop culture. Din fericire, filmele în care a jucat în ultimii ani se depărtează de mainstream, iar rolurile interpretate de Pattinson stau mărturie faptului că e un actor subapreciat. Un exemplu foarte bun în această direcție este Good Time, regizat de Benny și Josh Safdie, în care Pattinson îl interpretează pe Connie Nikas, un tip determinat să-și scoată fratele din închisoare (arestat în urma unui jaf plănuit de cei doi) cu orice preț. La fel cum s-a întâmplat și în cazul Uncut Gems, semnat tot de frații Safdie, filmul te absoarbe într-o călătorie frenetică și electrizantă, unde fiecare cadru te ține încordat, fără să îți dea șansa să răsufli.
Corpus Christi (2019)
Try to understand us. Don’t judge, but understand us.
Poate fi golan chiar și un tânăr îmbrăcat în haine preoțești? Regizorul lungmetrajului Corpus Christi / Boże Ciało, nominalizat la premiile Oscar la categoria cel mai bun film internațional, vine cu un răspuns afirmativ și categoric. Într-o societate în care stâlpii ipocriziei susțin un sentiment religios fals, Daniel, un tânăr vicios care a avut probleme cu legea, este cel care renunță la stereotipuri și invită oamenii la empatie și înțelegere. Chiar dacă filmul centrează Biserica Catolică, concluzia cu care rămânem la final are caracter universal și se adresează tuturor țărilor unde cetățenii se folosesc de învățăturile ,,sfinte” pentru a înjosi și învinui stilul de viață al altor persoane. Străbătut de sălbăticie și puritate, ambele manifestându-se cu aceeași intensitate, Daniel este golanul martir (interpretat impecabil de Bartosz Bielenia) care nu se sfiește să demonteze argumente fondate pe ură fără temei.
Piranha (2019)
Kids with weapons?
În împrejurări nefericite, violența prinde rădăcini și devine o obișnuință, iar fiecare generație care se naște în locurile deja marcate de o mentalitate colectivă toxică, devine un grup de victime. În Piranhas / La paranza dei bambini, aclamat la Festivalul de la Berlin pentru scenariul direct și actual, întâlnim o gașcă de băieți de 15 ani, fără posibilități financiare, care se lasă ademeniți de mafie, în speranța că vor căpăta avere, putere și o reputație bună în cartier. Printre aceștia se află și Nicola, liderul grupului, ce reușește să se diferențieze de ceilalți prieteni prin atitudine, entuziasmul molipsitor, încrederea în sine și dorința de a-și ajuta comunitatea. Filmul, bazat pe romanul bestseller semnat de Roberto Saviano, ne învață că nu te naști golan, ci așa te face viața.
