„Cerul întunecat promitea ploaie,
dar o promitea încă de dimineață și
oamenii încetaseră să se mai uite în sus,
înțelegînd că, în ziua de azi, promisiunile nu înseamnă nimic.
Nici măcar promisiunile naturii”.
Duminică, la cafea, în ultima zi a festivalului Poezia e la Bistrița, Mihai Marian mă întreabă dacă am văzut că Trump a fost împușcat. „Și a murit?” – „Nu, l-a nimerit în ureche”. „Serios? Știi ce citesc acum? „Samson și Nadejda” de Andrei Kurkov, roman în care personaj foarte important e urechea tăiată a lui Samson din titlu”.
Deschid pagina de Facebook a lui Andrei Kurkov: „Odată cu apariția romanului „Samson și Nadejda”, unde un rol important îl joacă urechea retezată a lui Samson”, scrie scriitorul ucrainean, „urechile devin din ce în ce mai importante! Ele pot decide chiar și soarta Statelor Unite ale Americii și a universului! Aveți grijă de urechile voastre! Fiți atenți la ce și pe cine ascultați!”
Am mai scris la Golan – încîntat – despre două romane ale lui Andrei Kurkov, pe care vi le-am recomandat cu încredere: Legea melcului și Picnic pe gheață, alea cu pinguinul Mișa.
Noul roman al lui Andrei Kurkov, „Samson și Nadejda” (Editura Paralela 45, traducere impecabilă a poetei Diana Iepure) e un roman istoric, social, dar și polițist, de aventuri, un (retro)detectiv care se citește cu cea mai mare plăcere, chiar dacă curge mult sînge acolo. Acțiunea are loc în 1919, în Kiev, la răscruce de vînturi, cînd încă nu era la conducere o anume forță politică și fiecare mișcare armată (inclusiv echipele de chinezi roșii!) încerca să acapareze puterea prin forță. Începutul e foarte puternic, de neuitat: într-un pogrom al cazacilor călare, Samson rămîne în viață doar datorită faptului că tatăl său, pe care cazacii l-au omorît despicîndu-i capul cu sabia, a reușit să-l împingă, așa că fiul său a scăpat doar cu o ureche tăiată. Aia a fost ziua în care întreaga lui viață de pînă atunci fusese anulată, pentru că Samson rămîne orfan și singur în apartamentul familiei, tatăl lui fiind îngropat în mormîntul familiei, alături de mama și sora lui Samson. În camera tatălui găsește pașaportul familiei, făcut acum cîțiva ani, în 1913, cînd tatăl său visa să călătorească împreună, părinții și cei doi copii, prin Austro-Ungaria. Acum nu mai era nici Austro-Ungaria, nici soră-sa, nici mamă-sa, nici taică-so. Samson își dă seama în scurt timp că urechea tăiată e exact precum cealaltă, aude și îi transmite lui tot ce aude. Vecina, o văduvă de vreo 40 de ani, îi zice că acum e orfan și e greu singur, ar trebui să se însoare. Îi face cunoștință cu o tînără, Nadejda, care, deși din familie veche, bună, vrea să devină om nou, se angajează la noua putere, se face utilă pentru societate. Între timp, soldații roșii confiscă din casele oamenilor, pe care-i și ucid, dacă nu le convine ceva, le ocupă apartamentele. Și Samson se trezește cu doi în casă, care ocupă camera tatălui (au impresia că acolo se vor putea apăra mai ușor, dacă ar fi atacați). Atunci urechea din cutie se face utilă și Samson aude tot ce uneltesc ăia în șoaptă, după ce se culcă. La primul „subotnik” o întîlnește pe Nadejda din titlu. Biroul tatălui a fost confiscat și dus la miliție, și Samson a alergat după căruță, iar șeful îl pune să scrie amănunțit despre cine e el și ce e cu biroul, apoi îi spune că are nevoie de oameni educați și curajoși și-i propune să rămînă să muncească la ei, chiar în această cameră, la biroul lui taică-so și, cireașa de pe tort, i se va da și armă. Soldații roșii îl pun pe Samson să-i ajute să scape de păduchi – jumătate de oră pe care n-o va uita niciodată, dar pe care nici n-o va povesti nimănui niciodată. Pînă la urmă ăștia doi au fost arestați pentru tîlhărie și încercare de a dezerta. Și pe casa croitorului ucis, în beciul căruia Samson a găsit argintul, și, mai apoi, pe casa lui, cineva a scris „Așteaptă moartea!” Fostul popă Holodnîi, acum coleg cu Samson, milițian, îl ajută să-și limpezească gîndurile. Samson înțelege că și Jacobson (înscris la evidența populației, unde lucrează Nadejda, în casa croitorului), și el sînt amenințați de foștii lui chiriași, soldații roșii, ajunși la pușcărie. Holodnîi înnoptează la Samson, ca să-i înfrunte și, într-adevăr, noaptea au fost atacați de Anton și un alt soldat al Armatei Roșii, pe care i-au împușcat. După cîteva ore la sediul miliției, Samson se hotărăște să se ducă, singur, la Jacobson, să-l anunțe că nu mai e în pericol și să-i pună cîteva întrebări legate de argintăria din beci.
Finalul cărții e surprinzător și cititorul află ce s-a întîmplat mai departe cu Jacobson și cu însuși Samson doar datorită urechii din cutiuță. Oricum, Andrei Kurkov ne anunță în încheierea epilogului că, deși romanul s-a sfîrșit, „urmează continuarea”. Așa cum pinguinul Mișa nu s-a mulțumit cu un singur roman, nici pentru Samson și Nadejda nu e suficient „Samson și Nadejda”, altfel nu s-ar justifica nici titlul, pentru că sfîrșitul romanului îi prinde pe cei doi simpli tovarăși de apartament, nici măcar tovarăși de cameră. Încă un motiv să așteptăm cu nerăbdare continuarea!
În 2024, romanul Samson și Nadejda i-a adus lui Andrei Kurkov a doua nominalizare consecutivă pe lista lungă Booker Prize, a cărui juriu a explicat așa nominalizarea: „Samson și Nadejda, surprinzătoarea carte a romancierului și jurnalistului ucrainean Andrei Kurkov, este un roman polițist a cărui acțiune se desfășoară în Kievul anului 1919, în perioada de haos, schimbări de putere și violență ce a urmat războiului. Andrei Kurkov abordează toată această brutalitate prin bine-cunoscutul său simț al ironiei și al absurdului. Astfel, un tînăr student la inginerie își vede tatăl ucis de cazaci și, cîteva clipe mai tîrziu, o sabie îi retează urechea dreaptă. Reușește să o recupereze și să o păstreze într-o cutie. El va descoperi în curînd că urechea continuă să audă – îi transmite zgomotele pe care le captează uneori, chiar și de la distanță. Inspirat de dosarele poliției secrete bolșevice din perioada de după Primul Război Mondial, romanul lui Kurkov creează o atmosferă complexă, care merge de la literatura rusă din secolul al XIX-lea și până la actualitatea războiului din Ucraina (deși volumul a fost publicat înainte de invazia lui Putin)”. Iar Andrei Kurkov spune că pentru el „această nominalizare a fost o veste foarte plăcută, mai ales că e pentru un roman despre istoria Ucrainei și a Kievului și pentru un roman care e legat de realitatea actuală, pentru că, între evenimentele care s-au întâmplat în 1919, cele din 2022 și cele care se întâmplă astăzi, se pot face foarte multe paralele. (…) Mă tem foarte mult să nu uităm de Ucraina. Această carte este, de asemenea, una dintre modalitățile de a le reaminti oamenilor despre cultura ucraineană”. Așadar, cititorul român poate citi un roman care încă culege premii literare internaționale, în curs de traducere în multe alte limbi, un roman cinematografic după care sper să se facă și un film artistic sau o piesă de teatru.
Andrei Kurkov, „Samson și Nadejda”, Editura Paralela 45, 2024, traducere de Diana Iepure
Fotografii de Mihail Vakulovski
