Dincolo de povești și statistici, uneori adevărata forță se dezvăluie prin fragilitatea celor care își asumă vulnerabilitatea. Într-o lume obsedată de perfecțiunea exterioară, cicatricile devin semne ale imperfecțiunii pe care mulți încearcă să le ascundă. Dar ce se întâmplă atunci când aceste urme fizice sunt recunoscute drept povești ale supraviețuirii, semne vizibile ale unei lupte câștigate? ”Woman Scars”, proiectul inițiat de regizoarea Eliza Zdru, invită la o introspecție profundă asupra relației dintre interior și exterior. Proiectul transformă cicatricile în subiecte de dialog, dezvăluind modul în care acestea reflectă atât vulnerabilitatea, cât și forța. Este mai mult decât o colecție de imagini și povești, este o celebrare a puterii feminine.
”Woman Scars” explorează acea tensiune subtilă dintre ceea ce femeile arată lumii și ceea ce simt cu adevărat. Cicatricile, departe de a fi doar urme pe piele, devin legături între ceea ce se vede și ceea ce rămâne ascuns, între o poveste spusă și una nerostită. Într-o societate care adesea evită discuțiile despre durere, acest proiect creează un spațiu în care poveștile vindecării pot fi auzite, iar cicatricile pot fi văzute și înțelese.
Poduri între durere și vindecare
Pentru Eliza Zdru, totul a început cu propria sa cicatrice – o rană fizică și emoțională care a redefinit relația ei cu sine însăși. După o operație dificilă, cicatricea ei a devenit, treptat, nu doar un simbol al luptei personale, ci și un punct de plecare pentru un dialog mai amplu. Proiectul ”Woman Scars” s-a născut din această revelație, ca o invitație deschisă pentru alte femei să își dezvăluie propriile cicatrici și să vorbească despre poveștile lor. Aici se află un prim paradox: cicatricea, percepută adesea ca o slăbiciune, devine o oglindă a puterii interioare. Aceasta este frumusețea proiectului: conectează experiențele individuale de durere cu transformările colective, arătând că vulnerabilitatea și reziliența nu sunt opuse, ci fațete ale aceleiași monede.
Fiecare femeie care a acceptat să fie fotografiată și intervievată pentru proiect a adus cu ea o poveste unică, dar poveștile lor au ceva în comun: procesul de a transforma suferința în putere. În timp ce cicatricile fiecăreia spun povestea unui moment brutal, ochii lor dezvăluie curajul de a reconstrui ceea ce părea pierdut. Ele sunt dovezile că cicatricile sunt poduri între durerea trecutului și vindecarea viitorului. Ele ne provoacă să ne întrebăm: cât din puterea noastră vine tocmai din rănile pe care le-am vindecat?
Stilul vizual al proiectului este o declarație în sine. Fără decoruri elaborate sau culori stridente, fiecare fotografie surprinde cicatricea în toată frumusețea ei brută. Minimalismul estetic al imaginilor invită privitorul să se concentreze pe detalii. Însă adevărata forță a proiectului vine din completarea vizualului cu audio. Vocile femeilor, înregistrate pentru fiecare poveste, creează o conexiune profundă între privitor și subiect. Este imposibil să asculți și să privești fără să simți greutatea și frumusețea fiecărei experiențe.
Proiectul a călătorit deja prin locații diverse – un spital oncologic, o librărie, un centru comunitar, o facultate de psihologie și științele educației. Fiecare spațiu a fost ales strategic, nu doar pentru a aduce arta mai aproape de oameni, ci și pentru a crea un dialog între cei care se regăsesc în aceste povești. Expoziția nu este doar pentru a o privi, este despre înțelegere prin empatie, legând spațiul interior al fiecărei femei de lumea exterioară.
Vulnerabilitatea ca sursă de putere
În centrul proiectului ”Woman Scars” stă un paradox: vulnerabilitatea, adesea asociată cu slăbiciunea, devine cea mai puternică armă a transformării. Prima fotografie realizată pentru proiect a fost autoportretul său, un act de curaj care a spart barierele între ceea ce simțea pe dinăuntru și ceea ce era gata să arate lumii. Fiecare poveste din acest proiect este o lecție despre curajul de a te arăta așa cum ești, dincolo de așteptările sociale sau de frica judecății. Acest proces, însă, nu a fost lipsit de provocări. Fiecare sesiune foto și fiecare interviu au cerut o empatie autentică și un spațiu sigur în care femeile să-și poată dezvălui nu doar cicatricile, ci și emoțiile care le însoțesc.
”Woman Scars” nu este doar un proiect artistic, ci este o declarație despre puterea feminină. Într-o epocă în care mișcări precum #MeToo au creat spații noi pentru vocile femeilor, Eliza Zdru își aduce contribuția unică, concentrându-se pe transformările tăcute, dar profunde, pe care le trăiesc femeile.
Apel la introspecție
În România anului 2024, unde discursurile despre egalitate de gen sunt adesea polarizate, proiectul reușește să evite clișeele. Eliza nu caută să forțeze concluzii, ci să ne inspire la introspecție. Fiecare cicatrice din acest proiect este o poveste feministă în sine, este o declarație de supraviețuire și, în același timp, de revendicare a spațiului propriu în lumea exterioară. Prin ”Woman Scars”, regizoarea lansează o invitație nu doar către femei, ci către toți cei dispuși să asculte. Cicatricile devin un simbol universal al fragilității care se transformă în forță, un apel la introspecție asupra propriei noastre relații cu durerea și vindecarea.
Expoziția, care călătorește în diverse spații, este disponibilă și online, astfel încât publicul să poată explora poveștile din intimitatea propriei case. Fiecare cicatrice, fiecare poveste este o reamintire că, în ciuda rănilor noastre, sau poate tocmai datorită lor, suntem mai puternici decât am crezut vreodată. Cu fiecare poveste spusă, proiectul continuă să inspire.
O călătorie continuă
”Woman Scars” nu se încheie cu o simplă expoziție, este un proiect viu care deschide un dialog nu doar despre acceptare, ci și despre celebrarea forței interioare care transformă fiecare rană într-un simbol al curajului. Pe măsură ce expoziția călătorește, fiecare cicatrice devine o punte între cel care privește și cel care a trecut prin suferință.
Eliza Zdru își dorește ca poveștile acestor femei să devină un catalizator pentru o înțelegere mai profundă a puterii și a vulnerabilității umane. Într-o lume în care standardele de frumusețe par să privilegieze perfecțiunea, acest proiect ne reamintește că adevărata frumusețe se află în imperfecțiuni, în poveștile gravate pe piele și în suflet.
”Woman Scars” nu este doar despre femei sau despre durerea lor, ci despre umanitatea noastră comună și despre forța de a merge mai departe, chiar și atunci când lumea pare să se destrame. Aceasta este moștenirea pe care o lasă Eliza Zdru prin proiectul său: o invitație la înțelegere, la conexiune și, mai presus de toate, la celebrarea vieții în toate formele ei imperfecte, dar frumoase.
Text publicat în varianta electronică a Revistei Golan #14, ediția de iarnă 2024-2025.
