V-ați întrebat vreodată care sunt motivele pentru care românii pleacă din România?
Salarii prea mici, oportunități limitate în carieră, instabilitate legislativă și economică, faptul că avem unul dintre cele mai slabe sisteme de sănătate de pe planetă, educație ineficientă, infrastructură limitată și de proastă calitate, corupție, birocrație, poluare? Ei bine, răspunsul e „Da!”.
Cu toate că în ultimii ani România a beneficiat de cea mai rapidă dezvoltare din regiune reușind izolat să întreacă până și Polonia, ideea însămânțată în rândul populației că salariile de aici ar fi mai mici decât cele din Vestul Europei încă mai dăinuie. Realitatea zilelor noastre este însă alta.
Marile orașe ale României nu sunt prea diferite în ceea ce privește salarizarea de cele din Occident, ce îi determină pe români să plece este iluzia că prin relocarea din mediul rural sau din urbanul mic către marile metropole din Europa veniturile lor vor crește, fără a face comparație cu veniturile din marile orașe de aici. Totuși, doar veniturile nete sunt problema reală? Ei bine, nu!
România trebuie să îmbunătățească infrastructura, serviciile publice, educația și sistemul medical pentru a fi atractivă pe termen lung. Are nevoie de stabilitate fiscală și legislativă, de o schimbare completă a atitudinii aparatului de stat față de cetățean și mai ales de dispariția completă a birocrației, pentru că un infern ca cel de aici poate fi uitat numai după o perioadă foarte lungă în care să demonstrăm că am schimbat extremele ecuației. O soluție de birocrație moderată pe model vestic nu va fi niciodată acceptată și mai ales înțeleasă de investitori și nici măcar de românul de rând, care nu va simți o relaxare treptată, ci doar una bruscă, așa că vor continua să plece din țară.
Astăzi, România are o strategie de atragere a investițiilor străine, strategie ce face referire inclusiv la capitalul românilor din diaspora. O strategie relaxată ce se întinde pe aproape 400 de pagini, scrisă exclusiv în limba română, dar pentru investitori străini. Prin comparație, aceeași strategie a Poloniei sau Ungariei nu este mai amplă de 10 pagini A4, pare ceva mai simplu, pentru că tot ce este scris acolo trebuie nu doar citit, dar și aplicat.
Cu toate acestea, nu suntem pierduți. Avem un avantaj competitiv major în ceea ce privește energia, avantaj insuficient exploatat din cauza regulilor europene prost negociate de partea românească, producem energie ieftin, dar nu o putem vinde pentru industrie, regula fiind că prețul este dat de vârf, adică de jucătorul cu cea mai mare cerere, regulă ce oferă avantaje uriașe pentru Hidroelectrica sau Romgaz, dar omoară industria.
O să îmi spuneți că întreaga industrie ar trebui să fie în țara cu energia cea mai ieftină și o să vă întrebați de ce nu se întâmplă așa, Austria și Germania avand peste 75% din petrochimia europeană.
Explicația este simplă, dar trebuie căutată cumva în istorie, în perioada cărbunelui. În perioada expansiunii industriale europene, pe teritoriul de astăzi al Germaniei și Franței exista cea mai mare concentrație de cărbune, principalul concurent în ceea ce privește mineritul fiind Imperiul Britanic, dar care odată cu crearea rutelor logistice și-a pierdut supremația.
România este printre cele mai izolate logistic țări astăzi, Bucureștiul fiind singura capitală neconectată cu Europa. Ruta logistică principală europeană pleacă din centrul economic european – care am stabilit deja că este Germania –, fiind pus acolo pentru că de acolo venea energia bazată pe cărbune și mai aveau fluviul Rin care iese în Oceanul Planetar prin porturile din Olanda.
Ruta logistică secundară este axată în jurul Austriei. Fie din Croația, apoi Viena și Nordul Europei, fie prin Serbia-Viena și mai departe pe Dunăre. Nu degeaba în război principala bătălie a fost punerea capitalei imperiului spre Ungaria-Austria, ci nu spre Prusia, mișcare neînțeleasă nici astăzi de cei mai mulți – de ce împăratul nu voia capitala mai aproape de pământurile lor istorice?
Și de acum poate începe Romania să joace în liga industriei mari. Fără energie, să mai păstrezi petrochimia în Vestul Europei este ilogic. Salariile acolo nu vor fi mai competitive decât în Est, avantajele fiscale cu siguranță nu există, tot ceea ce mai au de oferit țările din Europa de Vest este un mediu fiscal stabil. Practic asta rămâne singurul lor avantaj competitiv dacă reușim să ne dezvoltăm infrastructura.
Cum ai putea să conectezi astăzi marile și să ai cel mai bun traseu logistic? Răspunsul îl dă tot SUA. Viitoarea rută pan-europeana pe care se încearcă pilonii de dezvoltare urmează practice investițiile americane, asta înseamnă că logistica optimă va fi: Gdansk-Lviv-Suceava-Constanța, apoi la liber pana la Alexandroupolis. De ce? Pentru ca celălalt pol energetic este Caucazul și singura rută de intrare în Europa a gazului Azer este România, apoi din Sud întreaga zonă arabă se poate conecta prin noi direct în terminalul grecesc. În aceste condiții, dacă ai fi un antreprenor puternic, unde ți-ai localiza industria? Dacă ai fi un român din diaspora, unde te-ai gândi să investești?
Da, este adevărat că nu avem astăzi companii puternice, nici nu vom avea companii competitive cu Statele Unite sau Asia dacă nu suntem dispuși să renunțăm la sistemele fiscale franceze vechi și ineficiente, bazate pe politici puternic socialiste, dar totuși avem Hidroelectrica și Romgaz, două companii mari deținute majoritar de stat, avem o participație serioasă în Petrom, în total 30 de miliarde. Un consorțiu cu aceste cifre listat pe orice piață de capital din lume poate avea acces la toate marile bănci de pe planetă și la marile fonduri de investiții, fără a ne mai ruga de falimentarul OMV, cel mai neînsemnat grup din industrie, cu pierderi uriașe și resuscitat sistematic la fiecare 10 ani de politicul de la Moscova și Viena.
Toate acestea sunt văzute nu numai de mediul antreprenorial. Avem foarte mulți străini care au furat startul și vin în România. Din ce în ce mai mulți greci și portughezi care își caută joburi aici, avem investiții puternice din Olanda și Austria, oameni care înțeleg că în viitorul apropiat, odată cu intrarea în Schengen, dacă Ucraina va câștiga războiul, țara noastră are capacitatea să devină principalul pol economic din regiune și o importantă rută de tranzit comercial în Europa și nu numai, ceea ce automat ne va pune la masa negocierilor de reconstrucție a Ucrainei. Eu zic că e un contract bun să reconstruiești fie și o mică parte dintr-o țară de trei ori mai mare decât România.
În tot contextual actual, oare mai merită să locuiești departe de casă? Probabil că mulți vor alege să se întoarcă acum, alții când deja va fi prea târziu și competiția va fi mult prea mare ca să se mai poată integra.
Text publicat în varianta electronică a Revistei Golan #14, ediția de iarnă 2024-2025.
