Arta stradală este mult mai mult decât „vandalismul” asociat adesea cu graffiti. Picturile murale care acoperă multe dintre clădirile Bucureștiului sunt dovada că un oraș poate fi cu ușurință regenerat. Orașul gri de odinioară se transformă treptat, de câțiva ani încoace, într-o capitală europeană plină de culoare datorită lucrărilor de artă murală. Pentru a descoperi și altor curioși poveștile din spatele fiecărei lucrări, Sever Ioan Miu și Rodica Hioara au realizat tururi gratuite în oraș, iar asta a facilitat înțelegerea mesajelor din numeroase picturi murale.
În acest interviu am vorbit cu Sever Ioan Miu și Rodica Hioara despre lumea captivantă a street art-ului din București. Sever și Rodica sunt ghizi pasionați care conduc tururi de street art și datorită proiectului „Alternative Tours and Events” am aflat și eu mai multe despre ei. În acest dialog am explorat modul în care arta stradală depășește eticheta de „vandalism” și cum picturile ce acoperă pereții din București sunt dovezi ale transformării orașului dintr-un trecut comunist într-un spațiu european vibrant.
Sunteți primii despre care am auzit eu, care au organizat tururi ghidate în București cu accent pe street art, care la vremea aceea încă nu era percepută ca o formă de artă, ci mai degrabă era o formă de vandalizare a orașului. Cum v-a venit ideea de a organiza tururi ghidate axate pe arta stradală din București?
Rodica: Mi-am dorit mereu să arăt vizitatorilor orașului o altă față a lui decât cea arhicunoscută, una mai autentică, mai interesantă și deoarece în perioada aceea eram eu însămi curioasă și aveam mai multe întrebări despre fenomenul grafitti și artă stradală, am început să mă documentez și mi s-a părut din ce în ce mai palpitant. Culmea, primele informații despre anumite lucrări le-am găsit pe niște site-uri străine, mai veniseră alții înainte să descopere pereții Bucureștiului și mesajele lui. Cu fiecare lucrare descoperită sau mesaj eram din ce în ce mai entuziasmată și am zis să împărtășesc și altora descoperirile mele. După aproximativ o lună am organizat primul tur, care a trezit un interes destul de mare, pentru că nu mai existau alte tururi publice pe tema aceasta în perioada aceea.
Care a fost prima lucrare murală pe care ați inclus-o în tururile voastre și de ce?
Rodica: Vhils, Brâncuși de pe strada Moxa a fost prima, dar orice lucrare de Vhils mă fascinează, de la tehnică, modul de lucru, expresivitate; mi se pare că Vhils transmite foarte bine ceea ce arta stradală ar trebui să însemne: regenerare urbană și transformare a unei ruine sau a unui perete, banal și sterp, în emoție.
Cum obișnuiați să identificați muralele, artiștii? Aveați nevoie de fiecare dată de informații extra despre conceptul de la baza lucrărilor, direct de la artiști, sau vă bazați în general pe același lucru pe care se bazează trecătorul, mai exact pe impactul asupra propriei lumi interioare?
Rodica: Uneori mesajul era evident, însă mereu am ținut să aflu, atunci când acest lucru era posibil, și părerea autorului, ce l-a impulsionat să facă o lucrare într-un anume fel, într-un anume loc… Cred că comunicarea cu artiștii este foarte importantă, și nu doar pentru public, ci și pentru artiști. Țin minte că după o asemenea întâlnire un artist mi-a mărturisit că era într-o fază mai low, de blazare, iar faptul că noi l-am tras de limbă despre ce face, ce gândește, ce simte când creează, i-a dat un nou imbold de a ieși pe stradă.
Sever: Dacă întâlnesc o pictură murală de care nu am citit pe internet, mai întâi caut informații online. Dacă nu am putut afla nimic, întreb un coleg ghid sau un artist de street art. De multe ori cer detalii suplimentare de la artiști, fie în mesaje online, fie întâlnindu-mă cu ei. Unii stau cu plăcere la povești, în timp ce alții se exprimă mai ușor prin pictură. Nu voi uita răspunsul unuia dintre ei la întrebările mele: „am oferit deja destul lumii prin arta mea”. Unii trecători se mulțumesc cu impactul lucrării asupra lumii lor interioare, alții, cu fotografii noi, în timp ce alții vor să afle mai multe despre ideea din spatele lucrării, iar la tururile mele toate aceste nevoi vor fi satisfăcute.
Pe măsură ce noi lucrări apăreau în oraș, le-ați împărțit pe zone. Cum ați reușit să creați aceste tururi personalizate bazate strict pe geografia orașului?
Rodica: Încercam să găsim un liant, o temă care să fie prezentă în tururi, dar ținem cont și de partea logistică, distanța dintre lucrări să nu fie foarte mare, ținem cont de durata turului, astfel încât oamenii să nu fie extrem de obosiți după tur, trebuie să fie o plimbare plină de descoperiri, dar nu un maraton istovitor. Am observat că în anumite zone lucrările de artă stradală sunt mai numeroase și am valorificat acest lucru. Și desigur, suntem și noi subiectivi, unele lucrări ne vorbesc, altele nu ne transmit mare lucru, așa că ținem cont și de asta.
Sever: Zona centrală (în care includ străduțele ascunse de bulevardele Magheru, Bălcescu și Schitu Măgureanu) are cea mai mare concentrație de artă stradală din București. Și mai are un avantaj: nu găsești doar lucrări excepționale, ci și clădiri cu o arhitectură cel puțin plăcută, ridicate de la sfârșitul secolului XIX până în perioada interbelică. Traseul trebuie să dureze maxim trei ore, iar între două opriri să fie maxim 15 minute.
Cum a fost primit conceptul vostru de tururi ghidate de către participanți? Cum a fost dezvoltat acesta, mai ales fiindcă anual apar noi și noi lucrări de artă stradală?
Rodica: A fost primit foarte bine și cred că a reflectat entuziasmul propriu față de fenomenul artei stradale. În prezent ne-am orientat tururile și spre alte teme din viața orașului.
Sever: Participanții sunt încântați de picturi. Străinii descoperă o altă latură a orașului, dincolo de zona turistică. Românii ajung să vadă Bucureștiul cu alți ochi. Legat de includerea unor noi lucrări, o fac în măsura în care acestea se află pe sau în apropierea traseului deja stabilit. Cum atracții principale se regăsesc pe site-uri și pe platforme de rezervări, nu pot efectua schimbări prea mari, însă sunt mereu bucuros să prezint turiștilor o lucrare nouă sau măcar o informație nouă.
Există artiști sau lucrări murale care au avut un impact deosebit asupra voastră sau asupra tururilor pe care le organizați?
Rodica: Sigur, lucrările și artiștii mai curajoși, unde mesajul prevalează față de aspectul decorativ. Ne plac mai mult lucrările cu mesaj, chiar și incomod, decât petele de culoare.
Sever: E greu de ales un artist anume, nu doar din teama de a-i face geloși pe alții, ci și pentru că fiecare are stilul și temele proprii. Totuși, turul meu a primit un suflu nou când am colaborat pentru câteva luni cu Barto, un artist stradal specializat în stencil-uri, de la care am învățat foarte multe, mai ales cu privire la lumea grafferilor locali. La fel, când am putut aduce turiștii la Acasă Gallery, cu ajutorul proprietarului galeriei, al artistei de Schoppel Cut, și al artistului urban IRLO, care expunea acolo, turiștii au apreciat că pot ajunge într-un spațiu în care altfel nu ar avea acces și pot descoperi arta nu doar pe zidurile orașului, ci și pe pereții unui apartament interbelic. Toți artiștii cu care am vorbit, inclusiv și mai ales cei care m-au primit în ateliere sau alte spații artistice inaccesibile publicului (Aeul, Alex Baciu, Casele cu ochi închiși, Gabor în Civil, IRLO, Andreea Toma, Ortaku, Erps – îmi cer scuze dacă am uitat pe cineva), m-au ajutat să pot transmite mai bine mesajul lor către vizitatorii mei.
Ce provocări ați întâmpinat în organizarea acestor tururi? Cum arată un tur ghidat tipic? Ce așteptări au avut în general participanții?
Rodica: Un tur începe mereu cu câteva informații despre istoria fenomenului, despre grafitti în România, despre artiști, apoi luăm fiecare lucrare și o discutăm împreună.
Sever: Publicitatea nu e punctul meu forte. Alte provocări țin de unele particularități locale – de exemplu, pe strada Arthur Verona trebuie să fac un zig-zag pentru a vedea picturile de pe ambele trotuare, iar în curtea localurilor Lente și Beans and Dots, încerc să vorbesc mai încet, din respect față de clienți. Turiștii străini se pot speria de viteza cu care circulă mașinile, însă unii apreciază că acestea opresc în dreptul zebrei. Un tur ghidat tipic presupune mai multe opriri principale, de câte 10-15 minute, la picturi mai mari, alternând cu opriri mai scurte (1-5 minute) la picturi mai mici, graffiti-uri, inclusiv stencil-uri (graffiti-uri făcute cu ajutorul unui șablon) și paste-up-uri (afișe pictate/imprimate de către artiști). De multe ori, oricât de frecvent aș face tururile și aș citi grupurile despre street art din București, tot mai apare vreun graffiti nou, care fie merită atenția noastră, fie a acoperit o altă creație, mai valoroasă. Turiștii se așteaptă să descopere o altă zonă a orașului. Unii vor să afle mai multe despre arta românească, în general. Acestora din urmă le explic că vom descoperi o nișă a artei românești. Totuși, pentru că este relevant atât pentru ei, cât și pentru tur, de câteva luni încep cu o introducere succintă în istoria picturii românești, culminând cu apariția graffiti-ului autohton în anii ‘90.
Cum comparați arta stradală de acum cu cea din urmă cu zece ani, dacă putem spune că aveam altceva în afară de ceea ce oferea Street Delivery?
Rodica: Este mult mai des întîlnită, sunt mai multe lucrări comisionate, tot mai multe instituții apelează la lucrări murale, dar pare că mesajele acelea spontane și inspirate pe pereții orașului sunt mai rare.
Din perspectiva ghidului: cum a evoluat scena artei stradale din București de-a lungul anilor?
Sever: Arta stradală a devenit mult mai diversă, au apărut artiști noi, zonele din afara centrului au început să concureze la numărul de lucrări pe metru pătrat. Am pierdut zidul care era, poate, primul calcan cu street art din oraș, cel de pe Arthur Verona, dar am câștigat zeci de alte spații pictate, mult mai mari. Deja în Sectorul 2 și, parțial, în Sectorul 4, avem noi zone propice unor tururi de street art, atrăgătoare mai ales pentru localnici și străinii stabiliți aici (expatriați), find mai puțin ofertante arhitectonic și ca distanță față de centru, pentru turiștii străini. Au apărut și tururi gratuite noi, în română și/sau în engleză, tururi private în franceză (sunt unul dintre ghizii francofoni care oferă și tururi de street art), iar de doi ani și iubitorii de artă vorbitori de spaniolă pot afla mai multe despre arta urbană din București, cu ajutorul colegului meu Jesús Cordón García și cu ajutorul meu.
Ce impact credeți că are arta stradală asupra orașului și locuitorilor săi? Ce rol joacă arta stradală în dezvoltarea identității culturale a unui oraș?
Rodica: Îi trezește din amorțeală, unora le place, alții o contestă, dar nu îi lasă indiferenți, și asta e bine.
Sever: Arta stradală poate face mai plăcut spațiul urban, poate impulsiona gândirea creativă și poate atrage turiștii străini și localnici în diferite spații culturale sau comerciale. Arta poate și sensibiliza, trage semnale de alarmă, de exemplu cu privire la mediul înconjurător și sunt deja câțiva artiști urbani din România care sensibilizează publicul prin acest mijloc.
Cum v-ați adaptat tururile la schimbările recente din peisajul urban al Bucureștiului și deși nu mai activați împreună, ce elemente noi ați adăuga în tururile voastre, privind mai ales la cei care au supraexplorat această piață și fac acum nu doar festivaluri, ci și tururi axate pe arta urbană? De ce credeți că arta stradală a devenit atât de populară în București în ultimii 3-5 ani? Cât de multă nevoie aveam de ea?
Sever: Cred că există oameni în poziții cheie în instituții de învățământ, sănătate, companii mai mari și mai mici, galerii de artă, instituții ale administrației locale sau din mediul ONG, care au înțeles cât de bine „dă” o pictură pe fațada unei școli, a unui spital pentru copii, pe niște picioare de pod, pe un gard sau pe un tramvai. Iar România nu duce lipsă de artiști foarte talentați care să „expună” pe aceste spații. Când crești într-o școală pictată la exterior, te întorci acasă cu un tramvai acoperit de picturi create în cadrul unui proiect, mai târziu conduci o mașină sub un pod decorat și el cu picturi, devii mult mai deschis față de prezența artei în spațiul public. În afara țării, Bucureștiul are o imagine de metropolă gri, din cauza unei percepții greșite asupra României ca fiind exclusiv un spațiu ex-comunist. Arta stradală poate diminua aceasta percepție, chiar sa o schimbe, dar pentru asta, ar fi nevoie de o implicare și mai mare a autorităților locale, și nu mă refer doar la nivel de sector, ci la Primăria Municipiului. Un festival care să aducă artiști internaționali pe mai multe calcane de mari dimensiuni din centru, alături de talentele locale, ar putea ajuta la acest lucru. De artă urbană aveam nevoie din mai multe motive. Bucureștiul comunist a avut picturi și mozaicuri la exteriorul școlilor și blocurilor, din care puține s-au păstrat până azi. Un soi de artă urbană a Republicii Socialiste România. Bucureștiul capitalist și democratic avea nevoie de propria „voce” artistică, una care să „răsune” în spațiul public. Cum ziceam și mai sus, imaginea nedreaptă, incompletă, a Capitalei drept oraș de blocuri gri, e contrazisă inclusiv grație artei urbane contemporane. Totodată, street art-ul creat de artiști români prezenți și în alte orașe ale lumii, sau de către artiști străini, te face să te simți într-un oraș deschis către lumea asta mare. Dacă limba poate separa, limbajul picturii poate apropia oamenii, sau măcar întredeschide uși către cunoașterea altor culturi.
Cum vedeți viitorul artei stradale în București?
Sever: E riscant să fac previziuni, dar sunt interesat de măsura în care imaginile generate total sau parțial de inteligența artificială vor apărea și în picturile murale din București.
Ce părere aveți despre sprijinul pe care îl primesc artiștii urbani din partea autorităților locale? Cum a ajutat asta la popularizarea artei stradale și scoaterea sa din zona gri a vandalismului?
Sever: Recunosc că detaliile birocratice mi s-au părut partea cea mai anostă din povestea creării unei picturi murale, drept pentru care cunosc puține detalii. În acest context, sunt recunoscător asociațiilor care nu doar plătesc pentru picturi, ci se și luptă pentru autorizarea lor. Cum sunt recunoscător și oricărui proprietar care a acceptat o pictură pe calcanul său și oricărui funcționar care, respectând cadrul legal, a simplificat procesul de aprobare al picturilor stradale. Ba chiar unele autorități locale de sector au plătit pentru arta stradală și/sau au promovat-o în media, ceea ce, repet, trebuie sa fie un exemplu și pentru cei ce lucrează la Primăria Municipiului București.
Cum au reacționat turiștii la tururile voastre și la arta stradală din București? Care sunt diferențele dintre arta locală și cea internațională din punct de vedere al calității, dar și al sprijinului financiar sau logistic venit din partea celor din privat sau a autorităților?
Sever: Turiștii vin, in general, cu așteptări destul de reduse privind Bucureștiul, iar arta românească e, în general, necunoscută celor mai mulți dintre turiștii mei (o minoriate a auzit de Constantin Brâncuși, fără să știe că e născut în România). Turiștii cu care vorbesc, fac puține comparații cu țările lor de origine și, în imensa lor majoritate, se bucură atât de explicații, cât și de ceea ce văd.
Ce anume a încetat să vă motiveze să continuați să organizați aceste tururi? Participați totuși în continuare la festivaluri de profil?
Sever: Am fost mai puțin vizibil pe Facebook în ultimii doi ani. Am simțit la un moment dat că e un efort prea mare să scriu și să promovez evenimente Facebook, față de numărul relativ mic de turiști locali care participă. Așa că m-am axat pe colaborarea cu o asociație, BTrip Bucharest, care-mi promovează tururile pe câteva platforme de rezervări. Din acest motiv, majoritatea turiștilor mei din ultimii ani au fost străini. Recent, m-am bucurat de prezența la tur a doamnei Ada Pelin, model în cadrul seriei Stări pe străzi, creată de artistul stradal Barto. A fost emoționant să le pot prezenta turiștilor modelul unuia dintre portretele de pe zidurile orașului. Interesul și aprecierea ei m-au motivat să reiau promovarea pe Facebook a tururilor mele. Particip în continuare – ca simplu spectator – la festivaluri și evenimente, însă mai ales toamna și iarna, când nu mai am atât de multe tururi. Sunt o ocazie excelentă de a cunoaște alți artiști de street art.
Există lucrări murale care v-au surprins sau inspirat în mod deosebit?
Sever: Din același motiv menționat anterior, prefer să nu numesc vreo lucrare din București. Le mulțumesc tuturor artiștilor, fie ei cu lucrări pe traseul meu, fie care au creat în alte zone, pentru că aduc orașului un pic de culoare, mister, un strop de umor și de ritm.
Ce credeți că face ca arta stradală să fie atât de importantă pentru comunitatea urbană?
Sever: Arta stradala poate înfrumuseța spațiul public, poate face un loc mai atrăgător deopotriva pentru localnici și turiști și, prin asta poate contribui la economia locală – mă gândesc la un bar cu o pictură pe unul dintre pereți – și, în general, la starea de spirit a populației. Dacă în cazul artei urbane „legale” – cea care necesită aprobarea proprietarului și a autorităților – libertatea de exprimare a artistului poate fi îngrădită, zidurile rămân „ecranul” unor numeroase intervenții ilegale, care pot fi încadrate în categoria vandalismului, dar pe care le putem aprecia ca transmițând mesaje autentice și, până la următorul strat de spray, necenzurate.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #13, ediția de toamnă 2024.
