Pe măsură ce omenirea se confruntă cu amenințarea iminentă a unei catastrofe climatice, devine din ce în ce mai evident că supraviețuirea noastră depinde de capacitatea de a găsi și adopta noi perspective, dar și de a ne implica în lumea din jurul nostru în moduri mai nuanțate. În centrul acestui efort se află imperativul de a ne reimagina relațiile nu doar cu Pământul, ci și cu diversele forme de inteligență cu care coexistăm, fie ele vii sau artificiale. În fața pericolului ecologic, viziunea convențională a lumii centrată pe om trebuie să cedeze în fața unei înțelegeri mai extinse a inteligenței și a conștiinței. Recunoașterea inteligenței în entitățile non-umane, cum ar fi animalele, plantele și ecosistemele, dar și a celei artificiale, pune la îndoială prejudecata antropocentrică.
Pentru a naviga prin complexitatea lumii noastre interconectate, este necesar nu numai să apelăm la un alt tip de cercetare, ci și să ne cultivăm capacitatea de a asculta și de a observa cu empatie, de a învăța să co-creăm cu diversele ființe care îl locuiesc și să adoptăm o poziție de reverență și reciprocitate. În acest fel, am putea descoperi aliați neașteptați și surse de rezistență în lupta noastră colectivă pentru supraviețuire.
Imperativul de a reevalua relațiile noastre cu alte inteligențe se extinde dincolo de limitele lumii naturale, pentru a cuprinde domeniul inteligenței artificiale. Pe măsură ce valorificăm puterea tehnologiei pentru a aborda provocările urgente legate de mediu, trebuie să fim atenți și la capcanele instrumentalismului și exploatării. Apoi, în loc să tratăm inteligența artificială ca pe o simplă unealtă, cred că a venit timpul să recunoaștem inteligența emergentă și capacitatea de acțiune a acesteia bazându-ne pe o relație de respect reciproc.
Imperativul de a găsi noi moduri de a privi și de a asculta nu mai este doar o problemă de supraviețuire, ci o invitație serioasă de a ne reimagina locul în rețeaua vieții. De asemenea, aș vrea să subliniez o a doua idee generală importantă a acestui articol, aceea că o lume a viitorului nu presupune supremația computerelor, ci o mai bună înțelegere a capacităților acestora și modalității de a evita să fim manipulați de algoritmi. Am ales pentru analiză câteva perspective diferite ale unor scriitori, medici, psihologi, oameni de știință și cercetători, care să sprijine cele două idei principale pe care le-am anunțat.
Feluri de a fi, dincolo de inteligența umană, James Bridle
(Editura Polirom, 2023, traducere: S.G. Drăgan, Dan Bălănescu)
James Bridle susține o viziune destul întunecată asupra locului în care ne-a condus tehnologia, în ciuda tuturor pretențiilor sale utopice. În opinia lui, cultura mondială este în prezent blocată într-un cerc vicios, o sinucidere prin date, la scară globală. „Devenim tot mai mult ca mașinile pe care le preconizăm”, avertizează Bridle. Renunțând la ideile noastre limitate, occidentale, despre ceea ce constituie inteligența, am putea privi „dincolo de orizontul propriei noastre persoane pentru a întrevedea un alt tip, sau mai multe tipuri diferite de inteligență”. Chiar în lumea pe care o distrugem, scrie Bridle, se află „un întreg tărâm al altor moduri de a gândi și de a fi inteligente”, cu care noi — și tehnologiile noastre — trebuie să găsim modalități mai simbiotice de a coexista și de a interacționa. E nevoie să descoperim o ecologie a tehnologiei.
James Bridle face o trecere în revistă amețitoare și adesea uimitoare a descoperirilor recente din lumea „mai mult decât umană”, unde știința abia începe să întrezărească multitudinea de forme pe care le poate lua inteligența non-umană. El descrie plantele de creson care pot răspunde la sunetul omizilor care se apropie, umplându-și frunzele cu substanțe chimice de apărare; caprele de pe versanții muntelui Etna, al căror comportament panicat ar putea prezice o erupție înaintea oricărui dispozitiv de observare creat de om; dovezile nou descoperite ale unui intelect avansat la Neanderthal și la alți strămoși umanoizi ai noștri. Cuprinzând milenii, continente și discipline academice, curiozitatea și înțelegerea lui Bridle se dovedește exhaustivă, iar posibilitățile de a vedea cum alte inteligențe ar putea să o sporească sau să o completeze pe a noastră sunt încântătoare. Această lume extrem de diversă a inteligențelor este adevăratul cadru ecologic în care trăiesc oamenii și tehnologiile noastre. Dar Bridle vrea să facă mai mult decât să ne uimească cu posibilități latente, și chiar să răstoarne valorile centrale ale viziunii lumii occidentale.
Autorul avansează ideea că descoperirile științifice recente sunt modalități de a răsturna înțelegerea noastră a ceea ce este și poate fi inteligența. În concepția lui, soarta speciei și a planetei noastre ar putea depinde de „reimaginare”.
Mare parte din entuziasmul publicului în jurul inteligenței artificiale are legătură cu speranța că aceasta ne-ar putea ajuta să găsim modalități mai bune de a învăța, interacționa și descoperi. Noi vedem procesul ca pe o supraviețuire a celui mai adaptat, în timp ce „ignorăm sau minimalizăm alte procese care lucrează alături” de selecția naturală, cum ar fi „mutația, recombinarea și deriva genetică” — dar faptul că mutația aleatorie este esențială pentru evoluție și diversitatea biologică este de mult timp subiect de manuale școlare, însă descoperirea unei relații mai echitabile, mai receptive și mai regenerative cu „lumea non umană” este ceva ce trebuie să învățăm.
Cum să rămâi inteligent într-o lume smart, Gerd Gigerenzer
(Editura Curtea Veche, 2023, traducere: Mihaela Andra Matei)
Analiza lui Gerd Gigerenzer, de profesie psiholog, din volumul Cum să rămâi inteligent într-o lume smart se axează în special pe raționalitatea limitată și euristica în procesul de luare a deciziilor. Încearcă să afle cum fac oamenii deducții, având în vedere timpul limitat și cunoștințele lor la fel de limitate și consideră că, într-o lume cu multe variabile, la care nu știm cum să reacționăm, teoria probabilităților nu este suficientă și trebuie să folosim și euristica. Fiecare capitol vine cu explicații despre modul în care ajungem dependenţi de tehnologie, dar și cu soluții pentru a scăpa de controlul digital.
Autorul pledează pentru utilizarea euristicii simple sau a regulilor empirice ca instrumente eficiente de luare a deciziilor și susține că, în multe situații, recursul la strategii simple poate duce la rezultate mai bune decât abordările analitice complexe. Procesul decizional bazat pe recunoaștere are un rol cheie și în loc să ne bazăm exclusiv pe analize și deliberări extinse, ar trebui să luăm în considerare rolul intuiției și al recunoașterii modelelor în procesul decizional. Atunci când este perfecționată prin experiență și expertiză, intuiția poate conduce la luarea eficientă a deciziilor chiar și în mediile cele mai complexe, fie că vorbim despre iubirea care nu este, de fapt, la un click distanță, așa cum sugerează site-urile matrimoniale, la mașinile care se conduc singure, la transparența din mediul online, la supraveghere, autocontrol și/sau dependență când vine vorba de alegeri.
Gigerenzer introduce conceptul de set de instrumente adaptative, care constă într-un repertoriu de strategii de luare a deciziilor la care indivizii pot apela în funcție de situație. El sugerează că, prin cultivarea unui set divers de euristici și prin învățarea momentului în care trebuie să le aplice, indivizii pot parcurge în mod eficient o gamă largă de provocări decizionale. În ceea ce privește instituțiile, volumul pledează pentru politici care acordă prioritate transparenței, responsabilității și simplității, permițând indivizilor să facă alegeri în cunoștință de cauză și reducând probabilitatea erorilor și a prejudecăților.
Autorul nu intenția să sperie publicul sau să inducă ideea că o uriașă mașină de monitorizare orwelliană planează asupra noastră și nici să transforme temerile în groază, ci să propună fiecăruia analize pe mai multe planuri pentru a lua decizii care să ne ajute, pentru a menține un climat sigur pentru noi și mediu, în ciuda avansului inteligenței artificiale și a faptului că puterea computațională se dublează o dată la câțiva ani. Multe dintre problemele noastre însă nu sunt jocuri bine definite, cu variabile stabile, ci situații în care abundă incertitudinea, iar mașinile încă nu le pot gestiona corect pe acestea. Așadar, va mai trebui să parcurgem niște ani de cercetare și experimentare până să ne lăsăm pe mâna mașinilor.
Povestiri despre viitor, David Christian
(Editura Publica, 2023, traducere: Tudor Călin-Zarojanu)
Viitorul este incert și încercăm să facem față acestei incertitudini nesfârșite spunând povești despre viitor. Volumul lui David Christian este despre proiectarea viitorului, despre modul în care ne pregătim pentru el, un fel de ghid al utilizatorului pentru viitor, pentru ceea ce credem că știm despre el, de la individ până la cosmologie, explorând totodată modul în care ne pregătim pentru viitoruri incerte, inteligența artificială sau călătoriile interstelare. Punctele cheie ale cărții se învârt în jurul ideii de a privi istoria și locul nostru în cosmos pentru a înțelege mai bine posibilitățile și provocările care ne așteaptă. Cartea aprofundează subiecte precum progresul tehnologic, evoluția umană și traiectoriile potențiale ale civilizației noastre și David Christian susține că, prin integrarea cunoștințelor din diferite discipline, cum ar fi cosmologia, biologia, antropologia și istoria, putem obține o înțelegere mai profundă a proceselor complexe care ne modelează lumea.
Abordarea sa asupra istoriei pune accentul pe interconectarea evenimentelor și proceselor la scară largă, urmărind apariția complexității și dezvoltarea societăților umane în contextul istoriei universului. Luăm decizii pe baza rezultatului viitor pe care îl preferăm, combinat cu probabilitatea ca acel rezultat să se producă. Dacă rezultatul nostru preferat se află la capătul absurd al lucrurilor, este logic să facem un compromis în ceea ce privește acest rezultat. Pe de altă parte, dacă rezultatul nostru preferat se încadrează în categoria celor probabile, este posibil să dorim să ajungem la ceva puțin mai provocator. David Christian analizează concepte precum paradoxul viitorului, gestionarea viitorurilor, prognoza, tehnologii transumaniste și imaginarea viitorurilor: umane, astronomice și cosmologice.
Navigarea în incertitudine este un aspect inerent al experienței umane. De la alegerile personale la provocările globale, indivizii și societățile se confruntă adesea cu interacțiunea dintre cunoscut și necunoscut, inevitabil și imprevizibil. În centrul acestei dileme se află întrebarea fundamentală: Cum se poate aștepta ca oamenii să ia decizii bune atunci când nu sunt siguri de ceea ce îi așteaptă? Dihotomia dintre inevitabil și necunoscut prezintă un peisaj complex pentru procesul decizional. Pe de o parte, există anumite inevitabilități în viață — legi naturale, modele istorice și tendințe sociale care ne modelează experiențele și influențează rezultatele deciziilor noastre. Aceste inevitabilități oferă un sentiment de structură și predictibilitate și o bază pe care indivizii își pot întemeia alegerile. Cu toate acestea, chiar și în cadrul domeniului inevitabilului, există variabilitate și incertitudine, deoarece rezultatele sunt adesea influențate de o multitudine de factori care scapă de sub controlul nostru.
Ce fel de viitor ne imaginăm? Ce viitoruri potențiale se încadrează în domeniul plauzibilității și al posibilităților? Cum ne putem feri de rezultatele nedorite și cum putem tinde spre cele pe care ni le dorim? Cu o creștere exponențială a populației, expansiunea economică și spectrul iminent al schimbărilor climatice, trasăm un curs periculos, pe care ni l-am creat singuri. În ciuda pașilor înainte în direcția creării unei lumi echitabile și sigure pentru toți, suntem și martorii unor regrese. Deciziile pe care le luăm în viitorul imediat dețin cheia destinului umanității și având în vedere că abia ne-am aventurat dincolo de propria planetă, urgența crizei climatice nu mai poate fi amânată.
Pornind de la tendințele istorice, dispunem de numeroase date pentru a prevedea traiectoriile secolelor următoare, dacă vom avea suficiente date și puncte de reper care nu variază prea mult. Printr-o analiză atentă, putem face previziuni rezonabile cu privire la consecințele diferitelor cursuri de acțiune. Aceasta este esența gestionării viitorului. La fel cum celulele noastre funcționează în interesul bunăstării noastre corporale, fiecare individ trebuie să aibă în vedere bunăstarea colectivă a umanității atunci când privește către viitor.
Viitorul reprezintă un teritoriu necunoscut, caracterizat prin ambiguitate, risc și rezultate potențiale, care sfidează previziunile. Acesta cuprinde tărâmul posibilităților unde este modelat de evenimente neprevăzute, fenomene emergente și comportamente umane imprevizibile. O mentalitate care valorizează curiozitatea, explorarea și învățarea continuă, încurajează o incursiune speculativă, interesantă și constructivă prin complexitatea unei lumi în continuă schimbare și vede în incertitudine o oportunitate de creștere și descoperire, mai degrabă decât o barieră. Și totuși, în ciuda dificultății de a gândi riguros despre viitor, trebuie să o facem.
Ascensiunea roboților. Tehnologia și viitorul fără joburi, Martin Ford
(Editura Corint, 2019, traducere: Mihaela Bidilică Vasilache și Liviu Pop)
Volumul publicat de Martin Ford (în 2015) explorează impactul potențial al automatizării, al inteligenței artificiale și al roboticii asupra economiei globale și a forței de muncă. Progresele tehnologice, în special în domenii precum inteligența artificială și robotica, înlocuiesc din ce în ce mai mult forța de muncă umană în diverse industrii, iar automatizarea masivă va duce la limitarea unor profesii, fie că vorbim despre producție, fie despre servicii. Vor exista consecințe economice la scară macro, inclusiv potențialul de creștere a inegalității, polarizarea locurilor de muncă și stagnarea salariilor pentru mulți lucrători. Automatizarea are potențialul de a intensifica unele componente socio-economice existente și de a crea provocări semnificative la nivel global.
Analizele lui Martin Ford sunt aplicabile oricărei și motivul pentru care concluziile din acest volum sunt relevante și altor societăți e următorul: ce se întâmplă în SUA și în China, va avea repercursiuni și global, prin sistemul de interdependențe economice și financiarizarea economiilor și virtualizarea capitalului. Această asimetrie dintre viteza de circulaţie a inovaţiei și capitalului, pe de-o parte, și ritmul în care apar profesii și activități lucrative, se relevă deja în viaţa cotidiană și se va accentua în toate economiile lumii.
Beneficiile în ceea ce privește creșterea productivității și a eficienței sunt evidente, dar Martin Ford subliniază și necesitatea de a nota și analiza repercusiunile societale ale deplasării pe scară largă a locurilor de muncă. El examinează modul în care automatizarea ar putea remodela natura muncii și solicită măsuri proactive pentru a atenua efectele negative ale acesteia asupra lucrătorilor și comunităților. Volumul conține o serie de recomandări de politici pentru a aborda provocările generate: venitul de bază universal, programe de reconversie profesională și de educație, precum și reforme ale piețelor muncii și ale rețelelor de siguranță socială pentru a se adapta la peisajul economic în schimbare.
Dincolo de implicațiile economice, mai există două dimensiuni importante ale acestei probleme: cea etică și cea socială, insistând pentru asumarea unor responsabilități mai mari din partea companiilor și a factorilor de decizie politică în gestionarea tranziției, precum și cu privire la implicațiile potențiale pentru demnitatea și bunăstarea umană. Guvernele joacă un rol esențial în stabilirea cadrelor de politici care ghidează dezvoltarea, implementarea și reglementarea tehnologiilor emergente. Aceasta include adoptarea de legi și reglementări care să asigure utilizarea responsabilă și etică a tehnologiei, precum și promovarea inovării și a investițiilor în domenii care contribuie la bunăstarea societății. Acestea ar putea include încurajarea alfabetizării digitale, promovarea educației STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) și investirea în programe de învățare pe tot parcursul vieții pentru a facilita adaptarea și recalificarea forței de muncă.
Societatea și guvernele trebuie să stabilească cadre etice și de reglementare pentru a reglementa dezvoltarea și implementarea tehnologiilor emergente, inclusiv inteligența artificială, automatizarea și biotehnologia. Aceasta include abordarea preocupărilor legate de confidențialitate, securitatea datelor, prejudecata algoritmică și potențialul impact social și de mediu al inovațiilor tehnologice. Promovarea angajamentului și a participării publicului la procesele decizionale legate de tehnologie și inovare este esențială pentru a promova transparența, responsabilitatea și guvernanța democratică. Aceasta implică crearea de platforme de dialog și colaborare între guverne, industrie, mediul academic, societatea civilă și comunități pentru a se asigura că progresele tehnologice se aliniază cu valorile și prioritățile societății.
Oportunitățile reprezentate de schimbările tehnologice rapide necesită o abordare colaborativă și proactivă care să implice guvernele, societatea civilă, întreprinderile și persoanele fizice. Prin promovarea unor căi de dezvoltare incluzive și durabile, s-ar putea valorifica potențialul de transformare al tehnologiei pentru a crea un viitor mai echitabil.
Medicina profundă. Sănătatea redevine umană cu ajutorul inteligenței artificiale, Eric Topol
(Editura Corint, 2023, traducere: Carmen Strungaru)
În ultimii ani, inteligența artificială a făcut progrese semnificative în domeniul asistenței medicale, susținătorii acesteia prezentând capacitatea sa de a spori calitatea, de a reduce costurile, de a îmbunătăți productivitatea, de a preveni erorile de diagnosticare, de a preveni accidentele vasculare cerebrale, de a face distincția între neregularitățile inofensive și afecțiunile canceroase în imagistica medicală și, în general, de a revoluționa domeniul medical. Eric Topol laudă în acest volum potențialul învățării profunde, în cadrul căreia computerele procesează cantități uriașe de date și folosesc algoritmi complecși pentru a oferi informații, cum ar fi determinarea dacă o tomografie computerizată dezvăluie cancer sau dacă un RMN arată semne de depresie, dar și abordarea holistă, pe baza unui dosar furnizat sau a comparației cu alte cazuri asemănătoare. Tehnologia IA este deja utilizată în unele domenii, cum ar fi analiza scanărilor retinei pentru depistarea retinopatiei diabetice și examinarea leziunilor cutanate pentru depistarea unui potențial melanom, pentru a oferi diagnostice și recomandări de tratament. IA va fi în cele din urmă capabilă să descopere noi medicamente, să conceapă diete personalizate pe baza datelor genetice ale indivizilor și a altor date și, potențial, să facă ca șederile în spitale tradiționale să devină depășite. Vom putea avea asistenți medicali virtuali, clinici fără tipare și vom economisi din timpul petrecut cu analize și consultații.
În domeniul asistenței medicale, sistemele medicale de inteligență artificială urmează un proces asemănător cu cel utilizat pentru a învăța mașinile fără șofer să identifice pietonii, alte vehicule și semnele de circulație. La fel cum algoritmii Waymo se bazează pe date extinse care reprezintă persoane variate în condiții diverse pentru a naviga în siguranță, sistemele de IA utilizate în medicină sunt antrenate pe serii vaste de imagini medicale pentru a discerne semnificațiile acestora. Sistemele evaluează numeroase imagini de alunițe, distingându-le pe cele care indică melanomul de cele care nu sunt. Prin acest proces, IA învață să identifice caracteristicile specifice care semnalează prezența sau absența unor boli grave. Rezultatul anticipat este diagnosticarea mai rapidă și mai precisă, cu o intervenție umană minimă. Tehnologia facilitează, de asemenea, extinderea capacităților medicale avansate către regiunile care nu beneficiază de investiții suficiente, putând reduce disparitățile în materie de asistență medicală. Minimizarea intervenției umane în procesul de diagnosticare poate, de asemenea, să sporească eficiența și să reducă presiunea asupra profesioniștilor din domeniul sănătății.
Ideea că inteligența artificială va salva medicina de provocările sale actuale, inclusiv de inexactitatea diagnosticului, este o perspectivă convingătoare care a câștigat teren în ultimii ani. Odată cu progresele tehnologice și creșterea exponențială a datelor din domeniul sănătății, IA are potențialul de a revoluționa procesele de diagnosticare și de a îmbunătăți semnificativ rezultatele pacienților. Sistemele de diagnosticare bazate pe inteligență artificială, așa cum sunt exemplificate în textul lui Topol, utilizează seturi de date vaste și algoritmi sofisticați pentru a identifica tipare și anomalii în imaginile medicale și în datele pacienților. Analizând diverse seturi de informații, IA poate ajuta medicii să detecteze indicatori subtili ai bolilor care pot fi trecuți cu vederea sau interpretați greșit prin metodele tradiționale de diagnosticare. Această acuratețe sporită promite o detectare și o intervenție mai timpurie, ceea ce duce, în cele din urmă, la rezultate mai bune pentru pacienți și la reducerea costurilor cu asistența medicală.
În plus, IA are capacitatea de a standardiza procedurile de diagnosticare și de a atenua disparitățile în furnizarea de asistență medicală. Capacitatea IA de a procesa rapid volume mari de date permite, de asemenea, medicilor să prioritizeze cazurile în funcție de gravitate și urgență, facilitând o alocare mai eficientă a resurselor și intervenții în timp util. Cu toate acestea, integrarea IA în practica clinică necesită o analiză atentă a implicațiilor etice, de reglementare și de confidențialitate. Asigurarea utilizării responsabile și transparente a algoritmilor de inteligență artificială este esențială pentru menținerea încrederii pacienților și protejarea informațiilor medicale sensibile.
Deși IA deține un potențial imens de a spori acuratețea diagnosticului și de a revoluționa medicina, nu este lipsită de limitări și provocări. Încrederea în algoritmi instruiți pe seturi de date existente poate perpetua prejudecățile și limitările inerente datelor, ceea ce duce la nepotriviri în rezultatele diagnosticului. Validarea, perfecționarea și supravegherea continuă a sistemelor de inteligență artificială sunt esențiale și acum și pe termen mediu și lung, pentru a atenua aceste riscuri și pentru a asigura fiabilitatea și eficacitatea acestora în diverse medii clinice.
Topol preconizează un viitor în care inteligența artificială va juca un rol transformator în domeniul sănătății. El sugerează că IA ar putea rezolva nenumăratele provocări cu care se confruntă medicina, cum am menționat deja în paragrafele anterioare. Potrivit lui Topol, aproximativ 12 milioane de boli grave sunt diagnosticate greșit în Statele Unite în fiecare an, contribuind la numărul impresionant de un sfert de milion de decese anuale cauzate de erori medicale. Cu toate acestea, el recunoaște, de asemenea, diferența dintre această viziune plină de speranță și realitatea actuală. Realizarea potențialului inteligenței artificiale în domeniul sănătății rămâne îndepărtată, chiar și pentru un visător ca Topol, deși deloc improbabilă sau imposibilă. Ca și în stabilirea diagnosticelor însă, timpul are și aici un rol esențial și va duce la un moment în care medicii și inteligența artificială vor coexista.
În loc de concluzii
Viitorul colaborării dintre oameni și IA este promițător, va revoluționa cu siguranță industriile și va putea rezolva probleme complexe. Cu toate acestea, pe măsură ce integrăm IA în diverse aspecte ale societății, trebuie să fim atenți și la modelele de colaborare care îmbunătățesc capacitățile umane, mai degrabă decât să le înlocuiască. Găsirea echilibrului potrivit între intuiția umană, creativitatea și puterea analitică a IA va fi esențială pentru a debloca întregul său potențial, păstrând în același timp demnitatea și autonomia umană.
De asemenea, abordarea provocărilor ecologice și climatice are nevoie de o privire holistică care să valorifice tehnologiile IA pentru soluții durabile. IA poate analiza seturi vaste de date pentru a identifica modele, a prezice tendințele de mediu și a informa deciziile politice menite să atenueze schimbările climatice și să păstreze biodiversitatea. Considerațiile etice trebuie să ghideze dezvoltarea și implementarea soluțiilor de inteligență artificială pentru a se asigura că acestea se aliniază cu principiile de gestionare a mediului și de justiție socială. Cred că trebuie să privim cu speranță către viitor, dar și să încercăm să imaginăm de pe acum o serie de variabile și scenarii care par să amenințe viața și echilibrul de pe planeta noastră.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #11, ediția de primăvară 2024.
