Rețeaua lui Putin în România: Oleg Deripaska și contractele cu MApN

Așa cum foarte bine puncta zilele acestea Florin Cîțu, în România sunt peste 600 de companii cu acționariat strâns legat de Rusia, companii ce încă nu au fost supuse nici unei sancțiuni, ba chiar au primit de-a lungul timpului ajutoare de stat, încălcând nu doar orice principiu al unei logici economice solide, dar și finanțând în mod direct regimul de la Kremlin în unele cazuri.

Când toate păreau că se așează pe făgașul lor normal, cea mai mare bază NATO din Europa de Est, cea de la Mihail Kogălniceanu, a intrat în faza de modernizare și extindere odată cu ultima decizie luată de Guvernul Dăncilă. Wow, se fac și investiții în țara noastră, ce frumos! 

Tradus din română în română pentru cititorii maghiari, dar doar pentru cei apropiați lui Viktor Orban, care a decis că nu permite tranzitul de arme destinate Ucrainei pe teritoriul Ungariei, această extindere și modernizare înseamnă peste 10.000 de militari străini ce se așteaptă să ajungă în țara noastră și investiții de la bugetul de stat de 12,17 miliarde de lei, cea mai mare participație directă a MApN de după război. 

Destul de încurajator, am putea spune, dacă firma care a câștigat etapa finală pentru proiectarea bazei, contract de 2,148 miliarde lei din total investiție, nu ar fi fost câștigată de concernul din care fac parte Aduro Impex, Bog’Art și Strabag, cea din urmă fiind filiala românească a companiei austriece controlată în proporție de 27,8% de MKAO Rasperia Trading Limited, firmă deținută de nimeni altul decât Oleg Deripaska, dar și de Melisantis Limited, deținută prin intermediul Bradmion Holdings Ltd tot de Deripaska, unul dintre oligarhii ruși apropiați regimului de la Kremlin și cel care zilele trecute cerea insistent „încetarea capitalismului de stat” în Rusia, formulare prin care încerca să se distanțeze oarecum de regimul lui Putin, în speranța de a-și salva o mare parte din avere, oferind un semnal Occidentului că joacă de partea bună a forței sau poate chiar și oamenii din jurul lui întorc armele împotriva „țarului”.

Poziția MApN

Cu toate că MApN a decis să descalifice inițial 6 dintre cele 7 companii înscrise la licitație, într-un final doar Concelex, principalul contracandidat al concernului câștigător a depus contestație asupra deciziilor de atribuire și fără vreo surpriză pentru cei care știu care sunt mecanismele licitațiilor publice în România, astăzi Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a decis continuarea proiectului alături de o companie din care indirect face parte și unul dintre apropiații președintelui Putin și nu doar atât, ținând cont că Deripaska apare încă din 2018 pe lista neagră a sancțiunilor aplicate Rusiei de Statele Unite, fiind acuzat în același timp de procurorul special Robert Mueller și de implicarea în alegerile prezidențiale din SUA din 2016, Paul Manafort, șeful de campanie al lui Donald Trump fiind unul dintre angajații lui Deripaska.

Astea fiind spuse, pentru pasionații de casino, este 7 din 7. Toți contracandidații au fost respinși. Până aici nici o surpriză, Aduro fiind un obișnuit al contractelor cu MApN ținând cont că aproape 90% din întreaga cifră de afaceri — care în 2019 a atins chiar 72,9 milioane de lei — provine din contracte cu MApN. Cu toții știm că adevărații antreprenori sunt cei care trăiesc din mila statului într-o lume dominată de sălbaticul capitalism al secolului XXI, așa cum ne-a învățat președintele Iliescu.

Nu o să știm niciodată de ce ministrul apărării de la acea vreme, Gabriel Leș, a solicitat Guvernului Dăncilă să emită ca ultimă decizie o Hotărâre de Guvern prin care să grăbească modernizarea bazei de la Kogălniceanu în contextul în care partea românească a susținut frenetic că aceasta se află „într-o stare jalnică”, dar la numai o săptămână după ce oficiali ai NATO au ținut să aducă aprecieri infrastructurii pe care o utilizează, și nici de ce actualul ministru Vasile Dîncu nu a oferit vreo lămurire referitoare la această licitație pentru care chiar premierul doctor, general etc. Ciucă ar fi putut să dea câteva explicații. Referitoare la banii noștri. 

Mai exact, dintre cele 7 oferte au fost 7 descalificări, continuând procedura de licitație doar cu consorțiul Aduro Impex, Bog’Art și Strabag, deși aceștia nu îndeplineau condițiile minime impuse de caietul de sarcini în ceea ce privește existența unei experiențe similare în lucrări de aerodromuri, piste și platforme de manevră și staționare pentru aeronave, ba mai mult, procedura de licitație depășind cadrul SEAP referitor la documentele de clarificare.

Deripaska nu este la prima abatere în România, fiind implicat și în devalizarea Alor Oradea. La mijlocul anului 1999, compania Russki Aluminum, deținută la acea vreme de Oleg Deripaska și Roman Abramovich, a cumpărat prin intermediul Cemtrade, singura fabrică de alumină ce folosea bauxita autohtonă, fiind în același timp și singurul producător de alumină tubulară din Europa și unul dintre cei doi producători mondiali alături de americanii de la Alcoa, operator industrial ce și-a închis porțile în 2002.

Printre altele, Strabag controlează și ARL, unde este asociată chiar cu Ministerul Transporturilor, și Drumco, unde este asociată cu Consiliul Județean Timiș.

Cu toate că Oleg Deripaska și Mihail Fridman sunt primii doi oligarhi ce au luat poziție public împotriva intervenției lui Putin în Ucraina, ar fi greu să credem că oficialii din MApN și nu numai au suficientă siguranță în ceea ce privește bunăvoința lui Deripaska, încât să îi acorde o asemenea licitație în defavoarea companiilor românești, finanțând în mod indirect Rusia aflată sub embargou atât din partea Uniunii Europene, cât și a Statelor Unite. Și dacă totuși regimul de la Kremlin nu are nici o implicare, ar trebui să ridice semne de întrebare autorităților măcar faptul că în urmă cu 15 ani autoritățile din Spania l-au acuzat pe Deripaska de spălarea a 4 milioane de euro pentru Izmailovskaia, considerată cea mai mare grupare a mafiei din Rusia, fapt ce nu pare să fi împiedicat Direcția Contrainformații și Securitate Militară să ofere Strabag un aviz de securitate pentru acces la informații clasificate drept secret de serviciu, document fără de care nu ar fi putut participa la licitația ce implica o bază militară.

Disclaimer: În timpul redactării acestui articol, nici unul dintre oficialii de la București nu a fost rănit!