Probabil că în aceste zile demente şi absurde, cînd Ucraina e atacată sălbatic şi mişeleşte de armata lui Putin, mai mulţi prieteni cititori au căutat cărţile scriitorilor contemporani ucraineni.
Eu am început aventura cu Recreaţii, de Iuri Andruhovîci, un roman postmodern scurt şi plin de viaţă, care se citeşte dintr-o răsuflare. Iuri Andruhovîci (n. 1960, la Ivano-Frankivsk) este poet şi prozator, întemeietorul grupării literare „Bu–Ba–Bu” („Burlesk–Balagan–Bufoniada”), iar romanul Recreaţii a fost scris în septembrie-octombrie 1990 şi a apărut în 1992, după căderea Uniunii Sovietice, fireşte.
Acţiunea romanului cuprinde o singură zi, la Ciortopil, unde are loc – prima dată după 200 de ani – sărbătoarea Învierii Duhului, „primul pas spre renaşterea tradiţiilor vechi şi frumoase ale poporului nostru”. Invitaţi speciali sînt cinci poeţi de 30 de ani: Homski, Nemîrîci, Martofleac, Hrîţ şi Tomski. Martofleac vine, ca de obicei, cu frumoasa sa soţie, Marta, care ştie dinainte cum va fi această adunare de poeţi („fiecare crede că e buricul pămîntului”): „Cel mai rău e că ştiu dinainte cum va fi acolo, la Ciortopil. Aceeaşi companie – Hrîţ şi Nemîrîci, Tomski, cu pretenţiile sale, aceleaşi glume, aceleaşi versuri, dar poate această namilă va citi ceva nou, o mulţime de fani, autografe, unul mai ridicol decît altul, beţia de noapte la hotel, apoi Hrîţ va adormi la masă, Nemîrîci şi Homski se vor duce la femei, atunci va apărea Pavlo, cu complimentele sale şi cu o sticlă, o să trăncănim toată noaptea despre oarece putere necurată sau despre Ucraina, mereu acelaşi lucru, Maţapura nu se va băga prea repede, va sta pînă ce nu voi mai rezista şi voi adormi, atunci el, în sfîrşit, se va căra, iar Martofleac va începe să caute prin sticle dacă nu cumva a mai rămas ceva de băut, va zăngăni tacîmurile, va borî în baie, va fuma, în cele din urmă se va culca lîngă mine, ne vom iubi cinci minute şi în final va adormi, iar peste trei ore deja trebuie să ne trezim, programul sărbătorii este foarte încărcat, şi toţi îl vor pe Martofleac, capul va plesni, ochii se vor înroşi, ah, cît de obişnuite, de cunoscute sînt toate astea, aceste sărbători, această Înviere a Duhului, acest gol…”. Ei, cam aşa a fost şi de data asta, poeţii au băut la bar, apoi au băut la restaurant (cam cum se întîmplă şi pe la festivalurile literare de pe la noi, cu chefuri şi chiolhanuri), apoi – beţi ca porcii, fiecare a avut o seară pe cont propriu. Aici se vede măiestria lui Iuri Andruhovîci, care împleteşte pe lîngă linia de subiect existenţial-cotidiană o linie de subiect absurd-mistică. Hrîţ se rupe de grup şi se duce spre cimitirul Ciortopil sat, unde cîndva au locuit străbunii lui, inclusiv tatăl, care i-a povestit cum oamenii din sat au fost urmăriţi de soldaţi înarmaţi şi cîini incredibil de răi, ucişi sau deportaţi cu toţii. Şi el, ucraineanul Hrîţ, născut în Kazahstan, acum e, în noapte, urmărit de cîini turbaţi, pe urmele străbunilor. Nemîrîci ajunge la un fel de petrecere unde toţi chefliii sînt parcă din alte epoci, parcă de pe altă lume, de pe lumea cealaltă, petrecere terminată cu un ritual satanic de la care abia reuşeşte să scape, sărind în gol pe-o fereastră. Martofleac, care o convinsese pe minunata sa nevastă să-l însoţească pentru ca să nu se îmbete ca o brută şi să nu se ducă la curve, ajunge la un bordel. Marta e petrecută pînă la hotel de Homski, urmăriţi de aproape de un narcoman înarmat c-un cuţit, care-i tot jigneşte („Eu te ştiu, te-am futut”, „bou şi homo”…), aşa că Homski a trebuit să-i dea vreo două şi să-l sperie, apoi, la hotel, în camera Martei, tocmai cînd îşi terminau treaba, a apărut şi Martofleac, beat muci. Apoi năvălesc în cameră şi ceilalţi doi poeţi, Hrîţ şi Nemîrîci, apoi apar trupe militare care vorbesc în rusă, îi scot din hotel şi-i duc pe toţi în piaţa centrală. Dialogul dintre ei e aşa: „Linişte! îl întrerupse locotenentul. E ordinul şefului de garnizoană. Toţi să se încoloneze afară! / – Du-te dracului cu comediantul tău, căscă Homski. / – În caz contrar am dreptul să folosesc mijloace speciale, spuse răspicat locotenentul”. Acum ne sună foarte cunoscut: „operaţiune specială”, „Corabie de război rusească, idi nahui!”… Din fericire, în carte e doar un experiment organizat de patronul festivalului, Maţapura, care-i atenţionează pe poeţi că diseară „va trebui să citiţi poezii, băieţi…”.
Un roman de aventuri, de dragoste, existenţial, scris cu umor şi ironie, despre lumea literară de aici şi acum, dar – mai ales – din Ucraina liberă şi independentă, după prăbuşirea imperiului sovietic. Lectură plăcută!
Iuri Andruhovîci, Recreaţii (roman), Cartier, 2021 (trad.: Maria Hoşciuc)
