— Ăsta nu e Hay Day, Mira. E cu puști și trăgace.
— Am jucat toată vara trecută Quake Champions, GTA San Andreas și Mortal Kombat, nimic nu mă mai surprinde.
Stăteau amândoi pe canapea la ea în cameră. Soarele de după-masă intra prin draperii și tatua încăperea cu dantelă roșiatecă. Stanislav o plăcuse pe Mira, cea cu părul de culoarea mandarinei, de cum o văzuse prima oară pe coridoarele Colegiului Național din Nova Urbo.
— Îți spun, aici trebuie să ai nervii tari, insistă băiatul cu o voce subțire, apoi își repoziționă ochelarii de vedere.
Fata îi admira fizionomia, deși o deranja gâtul lung, palid, cu mărul lui Adam mai mare decât o ghindă.
— E în vogă deja, continuă el. Mulți din gașca mea sunt înnebuniți, îți poți face și tu profil și să ni te alături dacă vrei. Slaughterhouse Excelsior e foarte dark, gore. De exemplu, îți alegi player-ul, poți fi femeie, bărbat sau altceva.
— Ce e altceva? întrebă Mira captată și își înfășură o șuviță pe deget.
— Un fel de hibrid, juma’ om, juma’ android. Sau alegi să fii măcelar. Măcelăriță, mă rog, măcelarx cum se folosește mai nou. Ei bine, acum, la început nu ai arme la tine și trebuie să mergi printr-o clădire întortocheată numită Excelsior și să găsești cuțite. Alea sunt pe gratis. Dacă tai cu ele grumazu’ la animale iei puncte puține, dar odată ce acumulezi mai multe, ai posibilitatea să cumperi un pistol cu bolț captiv. Când scorul crește, poți face o groază, de exemplu, poți achiziționa un aparat cu gazare pentru găini, e cel mai ieftin și nu-i atât de șmecher, dar de undeva trebuie să începi. Pe cap de găină însă câștigi puțin și de aceea e mai bine să sufoci cât mai multe.
Se auzi un ciocănit în ușă.
— Da, intră! strigă Mira.
Fata își dădu ochii peste cap când o auzi pe mama ei, dar apoi fața i se însenină la vederea celor două pahare cu Fritz Kola rece. După ce doamna Magda se retrase, Stanislav sorbi din suc, șuieră de plăcere și reluă:
— Când ajungi așa, mai bogătaș, poți cumpăra un sistem de gazare pentru porci și vite. Acolo câștigi o droaie de puncte și ai șanse mai mici, de fapt, nu-i niciun risc când apare burtosu’.
— Cine-i burtosu’?
— Boss-ul mare, manager-ul. E un non-player character, băgat aleator, și vine în inspecție, dar dacă-l vezi și ai în acel moment cel mai mic scor din rețea ești scos automat, îți pierzi slujba cu tot punctajul adunat până atunci, și trebuie să reîncepi de la zero. Dar șefu’ ăsta, parcă-i tata meu, gras și cu chelie, așa arată în joc, răsplătește pe cel care a lucrat cel mai bine, îi dublează punctele.
— Interesant. Poți băga killing spree?
— Să omori mai mulți deodată? Da, sigur, ajungi să îți permiți un Ak-666 sau un Excelsior Blast Rifle, îi faci pe porci să scheaune și le zbori creierii de te alegi cu-o tocăniță raw în fața ta, un borș de sânge, tendoane și oase. Dar alea costă mult, să știi. De exemplu, cu găinile e dificil.
Stanislav se opri când auzi un animal cum amușină în spatele ușii. Mira profită de nedumerirea băiatului și își așeză mâna pe umărul lui.
— Ăăă, cu găinile ziceam că e greu până le prinzi, sar ca niște isterice, dacă sunt foarte multe, nu mai vezi de pene albe un timp, le prinzi de gât sau de picioare și le bagi în cuști speciale, zise Stanislav cu mintea înflăcărată.
Scâncetele și zgrepțănările se multiplicau. Iritată și cu obrajii aprinși, Mira se îndreptă spre ușă, apăsă de clanță și trase, iar în imediata clipă, Zorba se strecură agil și fugi pe canapea unde se făcu ghemotoc. Fata o alinta mereu pe cățelușă, dar acum n-avea chef de ea, îi tăia tot sex drive-ul.
— Apoi, da, transporți găinile până la sala cu monoxid de carbon și le închizi acolo. La porci sau vite e foarte tricky când folosești pistolul cu bolți. Primești mai multe puncte față de cuțit, dar trebuie să înveți să nimerești exact într-un loc anume, în față, aici – și Stanislav ținti cu arătătorul un punct între sprâncene sale.
— Aici? repetă ea și, apropiindu-se de el, îi pipăi fruntea drăgăstos.
Liniște. Se uitau unul la altul și câinele la amândoi.
— Mai departe, îi șoptește ea.
— Da, și toți playerii joacă contracronometru. Ei bine, acum cică se lucrează și la o variantă Excelsior în China, cu câini.
— Vai! strigă Mira căpiată, n-aș putea să fac una ca asta!
Fata sări înapoi, o luă pe Zorba în brațe și o pupă pe bot, murmurând că animalele alea de asiatici îți dau toată planeta peste cap.
— Așa zic și eu, e mai bine în zona noastră de civilizație.
Potaia se cuibări mulțumită în poala Mirei și îl privea cu-o vagă gelozie pe Stanislav. Musafirul își reveni din fire când doamna Magda apăru și îi chemă pe copii la cină, unde aveau să mănânce coșulețe de jambon umplute cu legume, iar la desert, înghețată Fior di Latte făcută în casă chiar de mama ei.
Alexandra Meckl (n. 1989) a participat la cursuri de scriere creativă CWS (Creative Writing Sundays) organizate de Revista de Povestiri. A publicat proză scurtă (SF, ficțiune realistă, realism magic, distopie non-SF) în revistele Literomania, Liternautica, Helion SF, Revista de Povestiri și Opt motive. În prezent urmează un master în Literaturi și Culturi Anglofone la Universitatea din Viena și lucrează la un volum de povestiri scurte ce va reflecta, pe lângă altele, problematica exploatării animalelor de fermă și a oamenilor care lucrează în acest domeniu.
