— Bună seara, doamnelor, domnilor și, sperăm noi, tinerilor cu vârste mai mari de optsprezece ani. Bine v-am găsit la o ediție eliminatorie din Cursă contra cronometru. Gazdele dumneavoastră, Andrei Ferfeleac…
— …și Dinu Moldovan…
— …vă urează bun venit la ceea ce se anunță cel mai spectaculos sezon din Cursă contra cronometru de până acum. Concurenți mai sportivi, timpi mai lungi, puncte mai greu de câștigat, provocări mai intense.
— Nu-l puteți vedea pe Andrei, dar vreau să vi-l imaginați cu gura până la urechi și făcând cu ochiul când pronunță provocări.
— Chiar așa, Dinu, pentru că, lasă-mă să-ți spun, sezonul acesta nu e pentru cei slabi de înger. Numai săptămâna trecută am văzut importanța unei secunde când una din perechile de concurenți a fost eliminată în ultimul moment de gong și, trebuie să-ți recunosc, prestanța de până acum ridică foarte sus ștacheta. Așa că nu-i o surpriză când spun că așteptările din seara aceasta sunt la fel de ridicate. Amintește-ne te rog, mie și telespectatorilor, pe cine urmează să vedem în ediția de astăzi?
— Avem două perechi foarte interesante de concurenți care abia așteaptă să ne arate de ce sunt în stare, Andrei.
— Sună ca și cum ai avea un favorit, Dinu.
— Nu, nu mă mai faci tu să pic iar în aceeași plasă. Știi bine că mereu când zic de cineva, îi aleg fix pe cei care termină cel mai repede. De data asta țin pentru mine.
— Lucru pe care li-l urăm și concurenților noștri pentru că, iată, luminile încep să se stingă pe scenă. Pentru aceia dintre dumneavoastră care ne urmăresc pentru prima oară și se întreabă, paturile iluminate pe care le vedeți sunt arena de luptă a fiecărei perechi de concurenți pe care o vedeți; pentru a acumula puncte, fiecare trebuie să-și aleagă unul dintre cele trei paturi. Ușor, mediu, greu. Cu cât mai dificilă alegerea, cu atât mai multe puncte în joc.
— Corectează-mă dacă greșesc, dar sezonul acesta încă trebuie să vedem un cuplu de concurenți să aleagă al treilea pat.
— Așa este, Dinu. Toată lumea s-a rezumat la patul ușor sau cel mediu, sau cei mai rezistenți le-au alternat, dar nimeni la dificil. Și când spunem că al treilea pat e dificil, vrem de fapt să zicem imposibil. Nici eu nu cred c-aș fi în stare.
— Tu n-ai trece de preselecții, Andrei.
— Tocmai de asta ne-am făcut amândoi comentatori, Dinu. Dar să nu deviem. Fiecare pat vine cu provocări ce le aduc puncte, iar concurenții pot să schimbe patul cu unul mai ușor sau mai greu, dar aici e șmecheria – odată ales… Dinu, vrei să ne explici tu ce e cu cronometrul?
— Odată ce-au ales un pat, nu-l mai pot schimba până ce cronometrul imens pe care îl vedeți proiectat pe perete n-a ajuns la zero. Firește, pat mai greu, timpi mai lungi. Iar odată începută proba, din când în când veți vedea proiectată sub timpul rămas noua poziție în care concurenții să presteze.
— Trebuie să te întrerup aici, Dinu, fiindcă iată, în scenă pășește prima noastră pereche din această seară, Lunguțul în partea stângă și, înainte să întrebați, nu, nu este atât de înalt și, pășind lasciv din colțul opus, partenera lui, Focoasa.
— Amintim telespectatorilor că perechile de concurenți nu au voie să se întâlnească sau să se apropie unul de altul înainte de probă. Ce spui, Andrei, crezi că se bucură să se revadă?
— Ai dreptate, Dinu, mi se pare că observ patimă în ochii Focoasei în timp ce se dezbracă. Are un corp rotunjor, ai de unde să apuci, după cum sunt sigur imediat că ne vom convinge. Și uite cum își strânge la spate părul blond, numai cu privirea la partener e.
— Ce frumos din partea Lunguțului s-o ia de mână, foarte romantic.
— Ce pat crezi că vor alege?
— Pare că Focoasa ți-a luat-o înainte, Andrei. S-a așezat foarte entuziasmată în dreptul primului pat, trăgându-l pe Lunguț după ea.
— Da, e adevărat, Dinu, cei mai mulți preferă să-și intre în ritm întâi, după cum știm, după care abia apoi se avântă la provocări mai mari.
— Tocmai ce mi-a făcut din nou cu ochiul, stimați telespectatori.
— Vedem amândoi concurenții ridicând mâinile, semn că s-au pus de acord și în sală se lasă liniște desăvârșită. Încercați să ascultați cu atenție, doamnelor și domnilor, și auziți-le gâfâielile de anticipare. Și… start numărătoare.
— Și nu irosesc un moment. Focoasa îl smulge pe Lunguț din loc. Îl trântește în pat. Lunguțul îi face bucuros pe plac. Cum ți se pare poziția primită?
— Nimic prea complicat, cum era de așteptat, Dinu, dar am mai văzut-o punând probleme și altor concurenți în trecut, așa că orice e posibil. Focoasa se așază cu toată… nu vreau să spun greutatea, se așază cu toată ființa ei peste Lunguț, și Lunguțului pare să-i priască pentru că uitați cum își trece mâinile pe spatele și brațele ei, o mângâie, îi dezmiardă pielea. E o tandrețe veche în gesturile lor.
— Focoasa trece în poziție. Începe să-l sărute pe gât. Cred că aveai dreptate, Andrei. Pare că se grăbesc, dar mișcările le sunt foarte lente.
— Lunguțul răspunde sărutului și o aduce pe Focoasă lipită de el, își încolăcește picioarele în jurul alor ei, pieptul ei se așază peste al lui, și vedem părul Focoasei desprinzându-se și cum i se revarsă partenerului pe chip, nu cred că mai vede nimic.
— Nu că ar avea nevoie. Amândoi încep să se unduiască din mijloc. Își întețesc ritmul. Focoasa geme.
— Puțin cam devreme, dacă mă întrebi pe mine, Dinu.
— Așa-ți spune și soția acasă, Andrei.
— Pare c-au înțeles că se lasă purtați de val și-au lăsat-o mai moale, sperăm, spre binele lor, că nu de tot, dar trebuie să ne îndepărtăm puțin atenția de la ei pentru că, iată, ne sosesc primele mesaje de la ascultători. Fabian din Petroșani ne scrie: Bravo, Lunguțule, m-am îndoit de tine când te-am văzut, dar duci bine. Felicia din București: Cum mai respiră? Felicitări pentru performanță amândurora, tot așa! Antoaneta de la Tismana – Tismana? Te așteptăm acasă, soră dragă. Asta îmi ridică multe semne de întrebare.
— Și nici că ar fi singurele care se ridică în seara asta.
— Nu uitați că ne puteți trimite în continuare textele dumneavoastră folosind #cursălungă, însoțit de mesajul de susținere pentru unul sau mai mulți concurenți favoriți. Și acum, înapoi la perechea noastră fiindcă acțiunea e în toi și lucrurile au devenit într-adevăr focoase aici. Focoasa s-a desprins din strânsoarea Lunguțului, acum se află neregulamentar în dreapta lui, un picior peste abdomenul partenerului și cu fața lui în ambele palme.
— Asta cu siguranță o să atragă puncte în minus din partea juriului. Încă n-au primit o poziție nouă. Ceasul, Lunguțule, se strigă din public.
— Nu cred că le pasă așa mult de ceas sau puncte în momentul acesta, Dinu.
— Și avem în final gongul, iar timpul de pe cronometru ajunge la zero. Acum au o decizie de luat. Rămân în primul pat sau încearcă să recupereze puncte cu celelalte două?
— Nu-i văd prea bine acolo unde stau…
— Pare că te-au auzit, Andrei. Amândoi au țâșnit în același moment. Se trântesc în al doilea pat. Încă se sărută. Mâinile Lunguțului sunt peste tot. Nu cred că din cauza lor i se spune așa. S-au oprit acum să privească în sus. Ceasul e tot la zero.
— Haide, haide.
— Și cronometrul pornește, iar prima poziție li se proiectează pe perete. Au tras un pai scurt, Andrei. Cea mai grea de la intermediari.
— Dar Focoasei nu-i pasă și trece imediat la fapte. Lasă-mă să-ți spun, Dinu, de la nevastă-mea încoace n-am mai văzut pe nimeni așa croită să plece din loc. Se vede că-și doresc să recupereze.
— Poate un pic prea mult. Îl vedem pe Lunguțul încurcându-se în mișcări.
— Și… atenție la această fază, presiune a Focoasei, începe ea să-l ghideze.
— Acum altă mișcare periculoasă a Focoasei. Se încovoaie. Lunguțul geme, dar se menține în joc.
— Dar partenera sa nu-i permite prea multe pentru că, din nou, schimbă ritmul și Lunguțul e nevoit să țină pasul sau să fie lăsat în urmă.
— Un minut patruzeci rămas pe ceas, Andrei.
— Lunguțul geme, e luat prea din scurt de mișcarea Focoasei.
— Un minut treizeci.
— Focoasă, mai încet, se aude din public și Focoasa face exact inversul, spre disperarea Lunguțului. Sunt plini amândoi de sudoare, părul ei e încâlcit, pe rând, își lasă capetele pe spate.
— Andrei, cred că te sună soția pe telefon.
— Nu acum, Dinu!
— Gem amândoi tare.
— Acum Lunguțul.
— Acum Focoasa.
— Acum Lunguțul.
— Un minut.
— Și… nu, ce păcat, priviți, doamnelor și domnilor, Lunguțul se zguduie de câteva ori și pe când își arcuiește spatele se cufundă cu totul în cearceafuri. Știm cu toții ce înseamnă acest lucru, prestația lor se încheie aici. Și… stop cronometru, ceasul s-a oprit acum. Ce păcat, Dinu, cât mai aveau?
— Ți-aș răspunde, dar Focoasa are alte planuri, Andrei. Uite-o cum nu se oprește.
— Incredibil, doamnelor și domnilor, într-adevăr, Focoasa încă se ține strâns de corpul bietului Lunguț, a mărit viteza, se ajută de ce poate acum. Publicul începe să-i scandeze numele. Senzațională atmosfera din această seară la Cursă contra cronometru. Focoasa se mișcă acum în ritmul bătăilor din palme ale publicului și e nevoie să fie chemați paznicii să-i despărțim. Ce emoții cu această primă pereche, doamnelor și domnilor, ce sfârșit memorabil.
— O prestanță admirabilă având în vedere cum a luat-o la vale de la jumătate încolo. Foarte bun început.
— Categoric, Dinu, foarte bine controlat, se vedea în mișcările lor antrenamentul de acasă, oamenii aceștia doi veniseră hotărâți.
— Și mi-a plăcut și ardoarea Focoasei. Întotdeauna e bine să vezi un om pasionat.
— Și ce final, nu le-o fi adus prea multe puncte din partea juriului, dar cu siguranță și-au câștigat locul în inimile noastre în această seară, așa că haideți să-i încurajăm cu încă un rând călduros de aplauze și să le urăm mult succes Lunguțului și Focoasei mai departe.
— Cum spunem noi la Cursă contra cronometru, ce nu se termină pe scenă, continuă în culise.
— Reamintim pentru aceia dintre dumneavoastră care au nedumeriri că, pentru a evita descurajarea restului de concurenți, tabelele de scor nu vor fi făcute publice decât după ce ultima pereche și-a încheiat prestația, astfel, dacă v-a plăcut de Lunguțul și Focoasa, asigurați-vă că nu schimbați canalul. Iar acum…
— Andrei, ne-au mai sosit câteva mesaje de la telespectatori.
— Da, ai dreptate, Dinu, cât asistenții de regie fac curățenie pe scenă și ne pregătesc de următoarea pereche, haideți să vedem ce părere au avut cei de acasă despre finalul spectaculos de mai devreme. Augustina din București ne scrie: nu am putut mânca nimic, cu sufletul la gură tot timpul. Bravo, Focoasa, ce curaj! Fred, care nu ne spune de unde e, scrie: Mi s-au încins șireturile. Sergiu din Mogoșoaia: merită numele cu vârf și îndesat, cred că merg să mă călugăresc. Din nou, Antoaneta de la Tismana, cu un alt mesaj – Doamne sfinte.
— Atât a spus?
— Nu, doar că nu putem difuza așa ceva.
— Sper c-a fost ultimul mesaj, Andrei, căci observăm că se fac ultimele pregătiri. Luminile pe scenă s-au stins iar, și paturile își așteaptă următorii concurenți. Vrei să ne citești de pe plic numele lor?
— Desigur, Dinu, în continuare ne vor încânta cu prestația lor un cuplu al căror nume, trebuie să recunosc, m-a intrigat de când l-am zărit. Perseu și Medusa. Uite acesta e-un nume ciudat, Medusa… de unde crezi că vine?
— Nu prea sunt eu cu istoria, Andrei.
— Nu de când n-ai putut absolvi generala. Oricum ar fi, iată-i, îi vedem pe amândoi intrând în același timp pe scenă în încurajările publicului. Atmosfera e mult mai vibrantă, nu e la fel de rece ca la început, se simte că publicul s-a încălzit, iar concurenții noștri par să profit din plin de acest lucru. Așa-i că Medusa are picioare lungi și frumoase, doamnelor și domnilor?
— Și nici Perseu nu se lasă mai prejos. Auzim câteva fluierături admirative din public în momentul când tricoul concurentului e dat jos.
— Și-au adunat amândoi hainele și le țin în brațe, dar e ciudat, Dinu, nu vor să se scape încă de ele, încă țin cu prețul vieții de ele, vezi?
— Poate fiindcă o așteaptă în continuare pe Medusa, care acum renunță la ciorapii ei negri.
— Și iată că le aruncă amândoi în același timp, într-o nouă rundă de aplauze din partea publicului.
— Știu amândoi să facă spectacol, Andrei.
— Într-adevăr, Dinu, se anunță o pereche tare interesantă și ce mă fascinează la ei e că n-au moment de îndoială, nu stau deloc pe gânduri și îi urmărim acum mergând țintă din colțuri opuse spre patul din mijloc. Uitați-vă cum deosebești un cuplu care nu se joacă.
— Ridică mâinile și…
— …și s-a dat drumul la ceas, doamnelor și domnilor, cronometrul e pornit și secundele se scurg, iar concurenții se aruncă cu repeziciune în pat pentru că prima lor provocare tocmai ce-a fost proiectată pe perete.
— Mult mai ușoară decât ce-am văzut la Lunguț și Focoasă.
— Totuși e-o poziție destul de încâlcită, Dinu, și vorbesc din experiență când o spun. Dar experiență au și picioarele Medusei pentru că iată, se întind fiecare spre colțurile opuse ale patului, ispitind partenerul.
— Perseu trece și el în poziție, cam stângaci, totuși. E transpirat pe frunte. Camera din lateral îi surprinde emoțiile. Andrei… Andrei, ieși din transă. Îți sună iar telefonul.
— Mai târziu, Dinu!
— Camera din lateral îl surprinde din nou pe Perseu cum se șterge pe frunte.
— Medusa încearcă să-l liniștească apucându-l de mână și trăgându-l spre ea. Așa de mult ador partea aceasta de început, doamnelor și domnilor, așa poți diferenția concurenții extraordinari de ceilalți. Emoția, verva, anticiparea, tânjitul și…
— Cred că au terminat, Andrei.
— Poftim?
— Perseu tocmai a dat afară tot aerul din piept. Se aruncă de pe Medusa pe perna liberă de alături. E gata, cronometrul s-a oprit. Medusa e împietrită de tot. Își duce mâinile la față.
— Pe toți sfinții, ce rușine.
— Și oamenii par să-ți împărtășească părerea, Andrei. Pe cât de primitor s-a arătat la început, se aud acum mai multe huiduieli dinspre public. Aș da orice să nu fiu în locul concurenților noștri acum.
— Urmărim acum mersul rușinii, doamnelor și domnilor, Perseu și Medusa părăsesc scena cu capetele plecate, unde mai mult timp au petrecut dezbrăcându-se decât prestând, ce moment jenant, ce așteptări înșelate. Și-mi pusesem atâta nădejde că vom vedea un număr spectaculos.
— Cred că nu-i o surpriză pentru nimeni în acest moment, Andrei, dacă dezvăluim că Lunguțul și Focoasa sunt perechea care merge mai departe.
— Într-adevăr, Dinu, între timp s-au afișat și punctajele și iată-i, plăcuța cu numele lor apare prima în clasament, nicio surpriză aici, la distanță uriașă de amărâții de Perseu și Medusa, care reușesc performanța de-a acumula zero puncte. Ce rușine, de departe cea mai slabă pereche din acest… Dinu, cu cine vorbești la telefon?
— Ă, cu nimeni, Andrei.
— Vrem să vă mulțumim încă o dată dumneavoastră, doamnelor și domnilor, pentru că nu ați scăpat telecomanda din mână, pentru toate mesajele primite la #cursălungă, care continuă să curgă chiar și în acest moment, și, nu în ultimul rând, pentru că ați rămas alături de noi până la capăt. A fost o ediție neașteptată, una care ne-ar fi plăcut să țină mai mult, dar nu lipsită de surprize. Noi am fost Andrei Ferfeleac…
— …și Dinu Moldovan…
— și până ne revedem săptămâna viitoare, nu uitați – la mai mare, la mai tare, la culcare. Noapte bună!
Mihai Oprea spune despre sine:
„În ceea ce privește lucrările din biografia mea literară, putem spune că sunt precum șansele de reușită ale cuiva care trimite a zecea oară același manuscris la aceeași editură – inexistente”.
„Cursă contra cronometru” este un text înscris în concursul de aici.