Extremismul este în creștere în România, în special prin discursurile promovate de partide naționalist-populiste precum AUR și SOS. Însă în campania electorală pentru prezidențiale, lipsa de empatie față de femei este vizibilă chiar și la candidații altor partide, care folosesc subiectul controlului asupra libertăților femeilor pentru a atrage voturile unei categorii tradiționaliste. Discursurile despre restricționarea avortului prin lege sunt doar începutul unei retorici periculoase care readuce în prim-plan „Povestea slujitoarei” lui Margaret Atwood.
România a făcut progrese în ultimii ani în protejarea drepturilor femeilor, dar acestea sunt acum amenințate de o retorică riscantă, adoptată nu doar de politicienii din partidele extremiste. Unii candidați la funcția supremă în stat privesc aceste drepturi ca pe o monedă electorală. Fenomenul are loc în paralel cu o absență îngrijorătoare a solidarității și a acțiunilor concrete din partea ONG-urilor care ar trebui să apere drepturile femeilor. Deși există numeroase organizații dedicate drepturilor femeilor, acestea par incapabile să se unească într-o voce comună, care să intervină ferm atunci când politicienii aduc în discuție teme precum restricționarea avortului.
Situația femeilor din Afganistan, unde viața pare desprinsă din paginile romanului Povestea slujitoarei, ar trebui să fie un avertisment pentru societățile democratice, inclusiv pentru România. Realitatea femeilor afgane este dictată de un regim patriarhal autoritar care le interzice orice libertate personală. De la revenirea talibanilor la putere, femeile au fost obligate treptat să se supună unor reguli care le refuză nu doar accesul la educație și muncă, ci și dreptul de a ieși pe stradă fără un însoțitor masculin. De acum, femeilor le este interzis chiar și să vorbească între ele, o decizie cutremurătoare care arată clar că ele sunt doar niște obiecte pentru acest regim teocratic.
În Povestea slujitoarei, regimul din Gilead instaurează o dictatură a controlului absolut asupra femeilor, limitându-le libertățile, drepturile și demnitatea. Cartea lui Atwood și serialul creat de Bruce Miller descriu un regim în care femeile sunt reduse la statutul de simple obiecte, iar fiecare aspect al vieții lor este reglementat de puterea autocratică. Această poveste fictivă este o oglindă a pericolelor reale care amenință libertățile fundamentale atunci când discursurile se reîntorc la atitudini opresive, iar politicienii nu sunt împiedicați de vocea societății.
Deși scenariul pare îndepărtat, distopia lui Atwood își face deja loc în Europa, exemple fiind țări precum Ungaria, Polonia, Italia, Bulgaria sau Suedia, unde extremismul/conservatorismul radical a obținut victorii importante. Chiar și în SUA, „gardianul democrației” pe plan global, dreptul la avort este contestat, ceea ce demonstrează că pericolele pentru drepturile femeilor nu sunt doar teoretice.
Autocrația este deja aici, lângă noi, dar o ignorăm pentru că nu conștientizăm pericolul dictaturii, mai ales în lipsa unei voci colective care să atragă atenția asupra acestor amenințări. O voce care să reacționeze prompt la declarațiile politicienilor care sugerează controlul asupra libertăților femeilor. Singura pe care am remarcat-o recent a fost Aluziva, care a avut curajul să abordeze aceste subiecte. Ea este una dintre puținele persoane care a condamnat public folosirea drepturilor femeilor pentru câștig electoral.
România trebuie să recunoască pericolele unei astfel de ideologii. Nevoia de acțiune este reală, iar amenințările nu sunt deloc îndepărtate. Dacă nu învățăm lecțiile istoriei, s-ar putea ca Povestea slujitoarei să devină o realitate de neimaginat în propriul nostru spațiu. O schimbare reală ar necesita un front comun al ONG-urilor dedicate protejării drepturilor fundamentale ale femeilor, care să denunțe public retorica extremistă ce capătă contur în spațiul politic românesc. Campania prezidențială este o ocazie potrivită pentru a apăra aceste drepturi.
Colaj foto de Revista Golan / surse: revistagolan.com, pixabay.com, wallpapers.com.
