***
mă deformezi
nu poți scăpa de urmele
nepotrivite pe suprafața ta
ca vânătăile pe un corp abuzat
nu mă mai tai acum în colțurile tale de pătrat obscur
au început să se tocească
în ritmul ăsta
vei fi bun doar pentru gunoi
ca un volum de poezie plin de clișee
despre copilărie fericită și self-help
atunci o să deformezi coji de ouă, ambalaje de ciocolată conserve
chiar și tu vei fi deformat
***
veneai spre mine cu două flori în mână
moment penibil ca un fuck you scris pe o piatră de mormânt
mi se strânge stomacul
dacă ai muri mi-ar fi frică de tine
aș putea maxim să-ți șterg de praf
cu palmele goale
poza de pe piatra funerară
cum am văzut la maică-mea că face mereu
la mormântul bunicului.
***
arunc pe umărul stâng ghiozdanul de lângă noptieră
iau o gură din ceaiul de aseară
înainte de cafeaua pe stomacul gol
plec fără să-ți dau importanță
o clătită umană înfășurată în așternut
când mă întorc
vreau în mod paradoxal
să dispari și să nu
ca o tumoare care știi că te omoară
dar care te pune în centrul atenției
când brusc
toți te iubesc și te consideră important
***
te așezi să dormi
uzi fața de pernă cu salivă
devenită până-n zori
maronie
haosul din cap
se transformă în
pete galbene de
secreție vaginală
întărite pe bumbacul roz
al pantalonilor de pijama
cu toate astea
dimineața îmi spui că
e
prea
târziu
pentru
noi.
***
m-ai învățat cum e să te înțepe obrajii de nesomn
pânza de păianjen din colțul tavanului
se topește cu tot cu gazda ei
îmi arzi rana deschisă a tatuajului
văzută prin lupă
prăjești picioarele muștelor
le găsesc zbătându-se lent pe tastele laptopului
la contactul cu tine
fluturi de noapte cad peste biroul de scris poeme
ca obuzele japoneze peste Pearl Harbor
adun leșurile în hârtie de împachetat
le arunc în iarba din fața geamului
să fac pomană pentru viespi și furnici
***
te-am visat iar
de data asta aveai șerpi în cap și tentacule în loc de mâini
nu căutai să mă împietrești ca medusa ba chiar ți se citea îngrijorarea pe chip și mi-ai amintit de adolescentul acela care avea un trandafir în mână și aștepta o fată și eu mă gândeam oare în cât timp o să-și dea seama fraierul că e 1 aprilie și aia nu o să apară la întâlnire
mi-ai recunoscut că ești însărcinată și că te-ai căsătorit acum doi ani jumate cu un pompier
ai întins un tentacul spre mine mi l-ai încolăcit de braț am simțit solzii ăia gri ca pe dinții de fierăstrău strângându-mi pielea
mi-ai lipit brațul de pântecele tău să simt cum mișcă monstrul pe care-l porți și ai făcut-o într-un mod agresiv că eu mă opuneam și începusem să zbier la tine să pleci și dispari să mori să nu te mai văd niciodată
eram rănit începusem să mă descompun acolo lângă tine nu-mi mai simțeam picioarele nu mai vedeam bine obosisem de la atâta ură mă cufundam în pământ ca personajele din scooby doo când se prindeau în nisipuri mișcătoare și dramatismul creștea până când fred venea cu o soluție ingenioasă iar gașca misterelor era salvată și răufăcătorul era prins dar în visul meu nu scăpa nimeni muream progresiv privit de o creatură ciudată care-mi spunea că mă iubește d-aia simt atâta suferință în preajma ei
știi că e ușor să rănești ce iubești, vlad
pleacăăăăăăăăăăăăăăă nu mai supoooooooort!
m-am trezit fleașcă
mă înecam la fiecare inspirație din aerul stătut pe care-l împărțeam cu încă trei oameni în camera de cămin
3:54
încă trei ore până la alarma de dimineață
nu am reușit să adorm la loc până nu mi-am propus să te caut din nou în viața reală deși nu mai vorbisem nimic de două luni jumate.
–––––––––––––––––––––––––––––––-
Vlad Minea are 21 de ani, e student la Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. A început să scrie serios poezie de un și jumătate. A mai publicat până acum pe site-ul fabricadepoezie.ro. Își dorește să debuteze cu un volum de poezie, dar spune că nu se grăbește, îi place să lucreze relaxat, să exploreze cât mai multe tehnici, procedee, să vadă cum evoluează puțin câte puțin de fiecare dată când se ridică de la biroul de scris. Spune că facultatea l-a ajutat atât prin cunoștințele despre literatură pe care le-a dobândit, cât și prin cenaclul organizat de Dan Țăranu, fiind crucial pentru cineva care e la început de drum să primească feedback pe text, să i se arate unde greșește, să fie îndrumat de un autor publicat și de colegii de breaslă. Majoritatea poemelor lui Vlad Minea sunt confesive; încearcă să se depersonalizeze prin scris și să trezească în oameni sentimente pe care aceștia vor să le suprime. Deși e introvertit, îi place să descopere oameni și locuri noi, care să-l inspire. E pasionat de culturile și literaturile arhaice și de plimbările în natură.
