#poeziadeGOLAN: poeme inedite de Cristina Boncea

o copilărie plină de terori

 

oribil haos, satanic blestem

abis tenebros, decadent și solemn

doar cimitire, numai morți vii

astfel îmi amintesc de copii.

 

violență atroce, strigăt de luptă

ură grotească, ură mocnindă

bolovani aruncați, amenințări

o copilărie plină de terori.

 

nicio siguranță a zilei de mâine

a-ntoarcerii acasă, nici gând de-o minune

doar disperare, eternă, greoaie

într-un suflet prea mic ce se stinge-n văpaie.

 

o fugă frecventă de cei zdrobitori

ai viselor mele născute din flori

o fugă hapsână, cu inima-n gât

protejând ce-i al meu, tot ce am mai sfânt.

 

„ascunde-ți comoara, n-o da nimănui

toți luptă în haită, tu ești fară cuib

ascunde-te bine, sub ziduri terestre

până trece războiul ce nu mai trece…”

 

erori simultane, haotice lanțuri

în jurul gleznei ce visează dansuri

să mă ridic la cer îmi doream

să fiu salvată de îngeri la geam

 

doar urlete, întuneric flămând

dureri ascuțite, suflet bolând

plânset în noapte, liniște-n zori

o copilărie plină de terori.

 

„și cum să mai scap de-un așa destin?…”

o fugă ferventă, în sânge venin

„mă vor prinde din urmă, mă vor devora

dar nu vor atinge comoara mea.”

 

în pământ, în adâncuri, mi-am lăsat suflul

și ei când mă cheamă se joacă cu duhul

„eu v-am părăsit, bestii feroce

copii și bătrâni, voi demoni cu voce!”

 

în liniștea mea, ascunziș iepuresc

îi aud de departe cum mă iscodesc

„aici am rămas, cu sufletul meu

când se surpă pământul, mă duc și eu.”

 

mereu captivă între viață și moarte

mă sperie vidul, mă sperii de Șarpe

mereu așteptând să fiu ucisă

din cauza patimii ce-o țin închisă.

 

atare orori îmi domină ființa

o subordonează, îi impun credința

căderii din rai în capcana lor

o copilărie plină de terori.

 

*

 

Întunericul a dat cuvânt

 

poezia ce-am trăit-o prin ritmuri infernale, haotice

direct din inimă răsărită, din visele unei copile precoce

atâția au zis „nu lua pastilele

Alice, te vei face mică”

în scorbura iepurelui mi-a plăcut să mă perind

am întâlnit regina din mine.

 

atâția vraci bolborosind, voci închipuite una peste alta

prefăcându-se a ursind, toate erau Vrăjitoarea Neagră

blesteme au aruncat asupra poeziei, imaginea s-a schimbat

atunci mi-am zis „e timpul să ne întoarcem

Alice, aici nimic nu e adevărat”.

 

am luat pastilele, dar nu le-am vomitat

port cu mine același sfânt infern

din care suntem făcuți noi, duali

același drac și-același Dumnezeu.

 

raiul și iadul nu există, totul e aici, pe Pământ

așa a grăit o voce luminată

și Întunericul i-a dat cuvânt.

 
 

*

monotonie

 

să strâng de gât un fir al vieții, ce mi-ar plăcea, ce mi-aș dori

s-aud țipăt de disperare din gura unei nemuriri

așa mă plictisește timpul, el n-are grijă de nimic

îi e suficient să fie – eu știu c-aș fi înnebunit

 

îmi trebuie urlet și jale și agonii și chiar blesteme

sunete răsunătoare de plictiseală să mă spele

căci de neantul se așterne eu sunt ca frunzele-nghețate

nu știu ce să mai fac cu mine când iarna cerul îl străbate

 

vreau trâmbiți, scripci și pianine, vreau un spectacol muzical

pe însăși scena vieții mele – în mijlocul ei să stau

dacă-mi dispar toți spectatorii, eu cui mai cânt, pe cine farmec?

cui mă arăt prea dezgolită cu sufletul ieșit din carne?

 

hai coborâți-vă mistere, umpleți-mi iarăși spiritul

să mă minunez de viață, să știu că am din nou destul

să dansez printre grădini, să mă bucur de Lumină

când mă plictisesc e grav – transform totul în ruină

 

iarăși vii, monotonie, când în mine e prea gol…

am nevoie de-o urgie, o furtună cu formol

să elibereze morții, să joace iarăși drept umbre

nu pot trăi în plictiseală, când vreau să cânt și nu am unde.

 

***

Născută pe 1 ianuarie 1998 în Tg-Jiu, Cristina Boncea este absolventă a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București și a debutat la vârsta de 16 ani cu romanul Octopussy, publicat la editura Herg Benet. La scurt timp i-au urmat și celelalte două volume ale trilogiei cu același nume, Becks merge la școală și Antidotul, ambele publicate în 2016. În anul 2018, Cristina revine cu romanul Mi-ai promis că vom muri împreună, pe care îl descrie ca fiind dark romance. Evadare din Insula Libertății cuprinde experiența personală a autoarei în New York City, unde a locuit timp de două luni prin programul Work&Travel. Din 2020 colaborează cu editura Librarus Publishing, unde urmează să publice un sequel al trilogiei Octopussy și romanul său de căpătâi, Universalia.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici