Depuneri
Sunt stalagmita ta
Și tu
Stalactita mea
Nu te supăra dar
De unde ai coborât?
Până la sol mai sunt trei palme
Iar tu sigur ai mai mult de atât.
Uau
Tu chiar ești înalt.
Intră, ai grijă la
Cap stai jos acolo iar eu îți aduc
Puiul cu susan.
L-am făcut eu, jur. Nu e cumpărat de la mega.
Poți să mănânci tot.
Eu oricum trebuie să învăț la drept civil.
Te văd lunea
Miercurea și câteodată
Vinerea la
00:53 fix
Eu mereu întârzii
Atingerile strict interzise
Practic imposibile
00.55 fix
Luna-i mai amară în
Ardeal
Aici e doar bolnavă de
Icter
Blocaj intestinal
frumoasă totuși
The moon is a pizza pie
și alte kitchuri englezești
Ce culoare are luna ta
Când nimic nu mai contează
Poem despre duminică
Duminica
e ziua în care
Meșterii își repară mesele
Dar eu îmi amintesc că
Duminica era ziua ta
În care mâncai iaurt cu pâine
Seara târziu
Îl citeai pe Tzara
Mințindu-mă că l-ai înțeles.
Anchetă printre firele de nisip
Mi-ai spus să nu fiu dezamăgită
Că viața asta de adult va fi ok
Mi-ai spus că nu mă voi plictisi într-un call center obosit
Că voi câștiga bine.
„Va veni și rândul tău, măi tată.”
Roșul pielii tale îmi amintește de crabii pe care îi mâncam la
Restaurantul acela
La care eu nu am vrut sa merg
Dar mama a vrut.
Tu erai doar roșu și calm.
Șuvițele arse ale mamei erau mereu sărate
Și cu boabe de nisip
În timp ce te ținea de mână
În Mediterană.
Deasupra voastră un avion rusesc.
Valurile mării
Valurile mării
Ascultă-le, îmi spuneai
Mai mult nu-mi aduc aminte.
––
Nadina Nicolov este născută în 1996, la Arad. Finalizează studiile de licență și master la Facultatea de Litere, Universitatea din București, cu o lucrare amplă despre nihilismul dadaist a lui Tristan Tzara și influența simbolismului românesc asupra acestuia. Scrie poezie din anii de facultate, inspirată fiind tocmai de nihilismul creativ al lui Tzara.
