Voyeur
Acolo unde se zăreau munții
acum se ridică macarale și blocuri
Orizontul nu mai e de mult o linie dreaptă
care confirmă decesul
Până la el sunt copaci înfloriți,
un liceu tehnic și clădiri în construcție
În plan apropiat,
Un cămin de nefamiliști care, între timp,
și-au făcut familii și l-au abandonat
De la ferestrele lui sparte zâmbește singurătatea
Ca o fetiță râzgâiată cu o mie de fețe
Cum nu cred în moarte,
îmi doresc să o îmbrățișez și să demarez procedura de adopție.
Alzheimer
Când nu mi-am mai recunoscut papucii,
lucram în tura de noapte
la o fabrică de pufuleți.
Ziua mângâiam pisica și scriam poezii.
Pe lângă pufuleți,
ne hrăneam amândoi cu iluzii
care luau ființă în țeava de pix
a copilului din blocul de vizavi.
Ploaia o iscase tot el,
când a descoperit țeava de cornete
și a luat la țintă norii.
Ar fi găsit o soluție și pentru curcubeu,
dar maică-sa l-a strigat la masă și a uitat fereastra deschisă.
American Beauty
Am coborât la Unirii.
Eram insipidă ca o pungă-n Dâmbovița. Mă dureau
picioarele, mâinile, gândurile.
Viața îmi părea o coajă de banană
dintr-un film de desene animate.
Priveam în sus.
Ser vicii și alte flori de bumbac
de iasomie de lampă și de hârtie
După armata de pretendenți,
pe tavanul din baie au apărut, mai nou,
Don Quixote
Un cap de urs
Ochiul lui Allah
Un porc cu fața lui Hitler
Un cal înaripat
Pif călare pe o broască țestoasă
și un om de zăpadă pe care un crab îl ciupește de boașe
Ah, și să știți că eu n-am fumat niciodată.
Entre les murs
Sunt o minge portocalie care
se izbește de zid până își zdrelește genunchii
De cealaltă parte, bărcile rotunde ale pescarilor vietnamezi
se izbesc de marginea patului
Gândurile nu trec de gardul de sârmă ghimpată
Rămân agățate ca niște hârtii de bomboane de pom
dezvirginate în noaptea de Ajun
Sunt frici și stăpâni. Zâne și ceasuri.
Nu ne plângem. Are cine să o facă.
CNP
În stropitoare,
codul de bare.
Mirosuri de melc.
Emoții plastifiate.
Tragem fiecare câte o linie
……………………………………..
La capătul lor,
rămân doar numere.
Te-am rugat să nu-mi iei niciodată plaja…
Pe ea îmi plimb în zilele geroase rinocerii
Iar noaptea,
când sirenele vapoarelor
se depărtează de marginea gândului
îmi cern nisipul
și-mi pun pielea de dinozaur la uscat
Azi,
am îmbrăcat toate ceasurile în orele de ieri și am pariat totul
Pe mâine!
Din tubul de pastă de dinți
îmi zâmbește Matusalem,
în timp ce eu croșetez melancolie
pe o insulă plutitoare
dintr-un bol cu lapte de pasăre.
***