baba lupa
au venit spre mine magii pandemiei
apostolii unei lumi nesigure
prinsă în mucusul anghilelor
o lume a racilor parazitați de mâinile bucătarilor
ascunși în restaurante fițoase
poate ar fi bine să mergem pe marginea unei ape
cu pași mărunți pe algele amestecate cu măști
sticle ambalaje de cipsuri reviste de modă
izvorul trecut prin cărămidă și tencuială
curge mai repede mai curat mai sonor
cine a băut de aici nu va mai pleca
sângele se amestecă cu dulceața
ajunge în timpane în unghii
se aude foșnetul sălciilor murdare de gălbenuș
valurile lovesc tulpinile acoperă strada
apoi se întorc peste insule
miroase a peltea de gutui
fântâna aduce din nou dulceața în sânge
baba lupa
femeia cu părul strâns în vârful capului
rece niciodată îndrăgostită frumoasă
o singură dată am văzut-o otrăvitoare
adusese de pe câmpuri esența îngrășămintelor
m-am aplecat am băut mi-am șters buzele
îndrăgostită și frumoasă mirosea a gutui
cine a băut de aici nu va mai pleca
sânge amestecat cu dulceață
valurile
fântâna
*
bănuiala unei umezeli nesimțite
să luăm mașina să mergem pe valea jiului
printre roci cu apa în stânga în dreapta
ce știu eu despre tunelurile săpate în munte
capabile să țină călătorii în întuneric
sau în lumina smartphoneurilor
departe de bănuiala unei umezeli nesimțite
venite odată cu apa scursă prin piatră
șaizeci de kilometri era viteza cea mai potrivită
la optzeci spatele mașinii fugea spre râu
și ea cu mâna bine prinsă de ușă nu a întors ochii spre mine
moartea noastră ca un ou fiert
extinctorul din portbagaj trusa medicală
să mergem pe valea jiului să nu mai așteptăm weekendul
atunci a făcut cele mai bune sandviciuri
între feliile de pâine cel mai bun cașcaval
cele mai bune mirodenii presărate vreodată
cea mai strălucitoare folie de staniol
era într-o miercuri îmi amintesc o căruță trasă de vacă
zece kilometri la oră apoi stop
frâna călcată ușor pentru o pauză
în spatele nostru tunelul muntele
răcoarea curgea odată cu apa
*
în fața unui magazin de haine
am putea scrie o poveste despre automatele cu șampon
cu deodorante cu sucuri batoane cu ciocolată semințe
am putea-o începe cu mâna unei femei apropiindu-se
încercarea ei de a întinde bancnota
buzele strânse degetele mai devreme cu mirosul fripturii
sprayul căzut băgat apoi în gentuță
după ea o alta la fel de frumoasă de albă
prinsă în jocul aceleiași bancnote o mână caldă
privirea șoferului de autobuz moartea
și chiar dacă povestea începe cu ea
automatul rămâne singura noastră cunoștință
mi-o amintesc zilele trecute în fața unui magazin de haine
rochia din vitrină acum pe pieptul pe picioarele ei
se potrivea perfect cu mirosul deodorantului
se potrivea cu oamenii așezați pe bănci
se potrivea cu filarmonica cu frigiderul de înghețată
unde s-a și oprit pentru un moment
lângă noi vocile spuneau ceva despre canalizare
despre mirosul șobolanilor putreziți la subsoluri
probabil și ei clienți ai acelorași aparate
zilnic atinse lovite stropite de ploaie de jetul homeleșilor
în mintea ei antenele televizoarelor ca niște urechi
ascultă certurile legate de bani și boli venerice
își numără pașii se uită în spate
înghețata
am putea scrie o poveste despre automatele cu șampon
și sprayul căzut băgat apoi în gentuță
gata oricând să renunțe la conținutul prăfos
pentru singura noastră cunoștință
pentru ziua ei liberă petrecută pe străzi
cu umerii atinși de străini
cu rochia scoasă în lume o singură dată
*
lebede albastre
din copilărie tata m-a luat prin cârciumi
așa se numeau locurile cu fețe de masă slinoase
cu lăutari bătrâni ce cântau în fundal cu bețivi
gurile lor de oameni trecuți curajoși după câteva sticle
vorbeau despre șantiere femei
nopți pline cu fumul țigărilor fără filtru
habar n-aveau că mai târziu
după ce gropile fuseseră săpate
după ce pe oasele lor umblaseră gândaci
și generații întregi de bacterii
locurile iubite atât de mult se vor numi puburi
că femei cu brațele tatuate vor trage din țigări electronice
vor mângâia ecrane vor asculta aceeași muzică a acordeoanelor
am băut de m-am pișat pe mine
și el nu a zis fată nimic nimic
doar s-a uitat și a plecat
astăzi încă mic față de vârsta de atunci a lui tata
mă uit cu seninătatea pisicii dintre blocuri
mi le închipui cu coatele pe fețele de masă slinoase
lăutarul de pe youtube nu arată lipsă de chef nu improvizează
ca și ele are nevoie de aburul țigărilor încărcate la priză
de sunetele subțiri ale lebedelor albastre fără nume
sau de adidașii luați din magazinele sport
frumoase cârciumile frumoase nopțile
frumoase mesele tot mai dezinfectate pline
*
toamna balsamului de păr
în căsuțele de la balasan
mai stau acum doar rădașca și bărbatul ei
se ascund printre scânduri și așteaptă ca niște părinți
virmele gras născut în tulpini
sărut mâna pentru masă spuneam
după ce mă îndopam cu pulpe de pui sau carne de vită
și bucătăreasa mângâia creștetul
când citesc despre viețile altora
un cuțit se răsucește în creier
și odată cu el toamna răsucește si ea frunzele
am mâinile negre și în pumni miezul nucilor
le sparg cu piciorul le mestec
aștept ca cineva să vină cu un chestionar
să mă întrebe despre homosexuali și încălzirea globală
prima întrebare primul răspuns ultima nucă
mi-ar plăcea să mă pierd printre borcanele de dulceață
și printre ardeii înșirați pe sfoară
puși la uscat apoi băgați în cuptor
în momente grele cel mai indicat este whiskyul
și dacă cineva îmi va spune că nu
voi căuta instrumente de legare la pământ
doar ca să mă simt bine
soarele trece printre scânduri se gudură
și viermii se pregătesc de intrarea în iarnă
odată cu ei burtierele cu breaking news
anunță alte îmbolnăviri
ne ținem de mână coborâm scările una câte una
prin mirosul de ceapă
să ne fie de bine
*
pentru liniștea sângelui
nici nu mai știu la câte la începuturi am renunțat
mă plimb pe marginea unui pahar
cu gândul că la un moment dat mă voi prăbuși
cine mă va îmbrățișa atunci în afară de sticlă
de conținutul ei roșiatic
cu gustul sâmburelui alcoolizat
lăsat în bazine o vreme apoi scos cu brutalitate
aruncat sau fiert pentru liniștea sângelui
nici nu mai știu câte filme cu supereroi
se plimbă acum prin închipuirile mele
și-mi vorbesc despre moralitatea ascunsă în râsete
despre ochii roșii frecați cu degetele
despre superman
despre fumul gros băgat în plămâni
ea mă privește
aduce costumul fermecat
mă îmbrățișează
știe că marginea paharului va fi parcursă din nou
cu un alt început mai târziu aruncat
abandonat deasupra sâmburilor
fiert apoi gustat până se acrește
*
așa cum libărcile
nu îmi e silă de libărcile de sub preșuri
la fel ca ele am stat și eu
în nopțile pline de răcoarea canalelor
apa trecea peste ochi
și odată cu ea trecea și spuma
afară porcul așteaptă clopotul
ding dong
tremurat de canale
apa se transformă în sânge în șorici
mă mângâie pe creștet
îmi schimbă culoarea
nu departe de aici sub pământ
s-a ascuns fața barbară a lebedei
am văzut-o cum scormonea
după rădăcini și miriapozi
așa cum libărcile urcă metri de țevi
și se ascund sub preșulețe
ding dong
în liniștea de sub pământ
mă mângâie pe creștet
îmi schimbă culoarea
și mă împarte porcilor atârnați
am și murit
––-
Victor Pena (n. 1990) a debutat în Revista Convorbiri Literare. Poemele lui au mai fost publicate în revistele Ramuri, Mozaicul, Scrisul Românesc. A câştigat Premiul pentru un scriitor din Oltenia la Festivalul Literar Tradem şi a fost membru al Cenaclului Mozaicul din Craiova. Poemele lui au apărut în antologia Poeme de Mai-Noiembrie.
