Serile pe Lipscani
Când te-am strigat de pe terasă
Sora mea mascată sidefie sfredelitoare pentru inimile bărbaților
În centrul vechi
Parfumul tău greu se respira de la un capăt la altul
Rochia ta era o ghilotină pentru creierele lor
Și nu te ghiceau
La șaisprezece ani la optsprezece ani la douăzeci de ani
Când te-am cunoscut eu
Într-o Craiova mai simplă
Într-o seară de festival
Când te plimbai cu copiii vecinului tău văduv și iremediabil trist
Am văzut cum se aprindea focul în baloane
Înainte să li se dea drumul
Iar copiii au respirat îngroziți de pe scările universității
La vederea uriașelor Montgolfier
În seara aceea mi-ai dat o trusă micuță de machiaj
Și ce mai rămăsese din parfumul tău Vera Wang
Și tot atunci te-ai culcat cu vecinul tău pentru prima dată
Sora mea geamănă
La fel de tristă ca el și copiii voștri
Tu mergi înaintea lor singură și sfâșietoare ca o ghilotină
Pentru toți bărbații din această seară de mai
Tu nu mă vezi
Am înotat amândouă în mare
Sora mea vitregă
În rochia ta ca un doliu tăios
Pe Lipscani nu se mai respiră astă seară
Decât parfumul tău Vera Wang
*
Înconjurul pământului cu Willy Fog
Eram amândouă la mare
După mulți ani
Şi eu îi citisem pe toți
De la TS Eliot la Ferlinghetti la Denise Levertov etcetera
Și tu nu citiseşi nimic doar văzuseşi
Cu simțul tău supranatural pentru modă
Pentru pantofii de la Chloé
Şi gențile ciocolatii de la Michael Kors
Văzuseşi o bună parte din ceea ce e de văzut
Pentru o fată de vârsta ta
Şi câteva dintre locurile pe care eu ți le descrisesem
Ca de exemplu pubul lui Davy Byrnes din Irlanda
Sau coridele de la Pamplona pe care şi eu le-am cunoscut prin ochii lui Hemingway
Seara ne-am plimbat pe bulevardul Regina Elisabeta
Ne-am pozat lângă casino
Aveai o rochie verde cu panglici şi şnururi
Părul strâns
Imună la poezie la literatură
La mizeria măruntă din viețile noastre ale celorlalți
La micile explozii de entuziasm care trec neobservate
Am fost mândră de tine
Mi-am imaginat că te țin în brațe ca atunci când eram mici
Că te pieptăn sau că îți fac sandwichuri cu brânză pentru micul dejun
Când ne uitam amândouă la Willy Fog
Eram îndrăgostită de tine
De pasul tău lung şi calm
Care mă făcea să alerg
De mirosul de pudră strălucitoare Chanel
Pe care îl lăsai în urmă
*
Dimineața scriu despre biciclete
În birou e o tristețe de moarte
De ochelariste
Cu gândul la horcăiala de aseară
La ultimul chef din an
Terminat la șase dimineața pe terasele teatrului
Carnea verzulie pe sub dresuri
Transpirată la încheieturi
Craiova e cu adevărat obscenă
Cu crucile ei verzi strălucitoare
Reclame la Durex
Ultimul festival Shakespeare cu Lars Eidinger fără chiloți
Scuzându-se că e frig în sală
Fetele cochetele pe terasa de la teatru
Creierele noastre sunt fierbinți
Scriem articole complicate
Despre inteligența artificială
Tehnologii de navigație
Sisteme avansate de purificare a aerului
Ne căutăm iubiți
Nu mai mici decât Eidinger atunci când îi e frig
Nopțile sunt ale noastre
Filtrate prin protecția de calculator a ochelarilor
Pătrunse de sânii noștri suavi
Respirate de pielea noastră subțire
Spintecate de poșetele noastre metalice și de rochiile de șifon
În care pedalăm
Bicicletele magnetice ne duc mai departe
Fâș fâș
*
Buldogi și flori
Ochii închiși ai mirelui răsuflarea de cupru
O alcalinitate rea curge în lume
O îmblânzire care nu are de-a face cu nimic
Buldogii transpiră în saune la nouăzeci de grade
Pe genunchii mireselor
Dantelele se îngălbenesc
Ziua în care ai zburat la Moscova
Cu toată ploaia în aer
Ai spus apropie-te de televizor
Azi nu deschide laptopul
Nu selecta
Nu diseca
Ascultă doar reclamele
Finlandezii prăjesc cârnați în saunele lor
Și mor cu mirosul în carne
La nouăzeci de grade
La o suta zece grade chiar și sângle rusesc fierbe
Vladimir Ladyzhenskiy târât pe targă
Concursul amânat indefinit
Dragostea mea somnul nostru în saune
Peretele de lemn rupe contactul cu lumea
Pielea noastră e un mare cheag de sânge strălucitor
O supă groasă
Ce a fost scris până acum a fost totul
În pauzele răcoroase
Nu așteptați o reinventare
*
Plictiseală lingoreală
În visele cu secerători mecanice
Puturoase motorinoase
Împuțiciunea câmpiei e molipsitoare
Ca mațele câinilor încolăcind cauciucul
Ca vulpile cu cozile lor despicate
Mieii sclipesc în cinghire pe marginea drumului
Mieii sclipesc cu ochii lor goi
În fiertura de amiază
Iar volgswagenul vântură cu 180
Niciun copil în spate să-i fie frică
Niciun scâncet
Doar puful de cuișoare al odorizantului
Și blugii tari strânși în jurul testiculelor
Greața de a înota printre alge
Până la piciorul înecatului
Putrefacția pisciniei
La capătul drumului ne așteaptă o altă apă
Și alta mai moale și mai moale
Îți spun
Nu îți așeza capul pe perna de flori
Nu încetini în nicio localitate
Nu evita visul strălucitor
Cu mesaj de Crăciun
Coca Cola
Împuțiciunea câmpiei e molipsitoare
În curbă
Capul tău frumos
Ochii argintii ai mieilor in cinghire
*
Înghiți praf, înghiți praful copitelor
Călărețul mcchartian își încearcă norocul în cărnuri
Crude și moi bătrâne uscate pe jumătate putrezite
Într-o lume mai puțin aspră dar la fel de strălucitoare
A panourilor fotovoltaice a bateriilor a regenerării
Te rogi să nu îl întâlnești
Și în același timp ți-l imaginezi ți-l proiectezi
Straturile de piele arsă
Sângele uscat sângele altora
Călărețul cu capul întors spre pietre
Cu copitele străpungând cerul
Până la pepitele de stele
Până la mormintele de mir
Până la sfintele necunoscute
Cu himenele lor neputrezite
*
Halucinatoriile crawl spaceuri americane
Cu dezumidificatoarele lor sugând douăzeci de litri de apă în orice moment
Pompe de sucțiune ridicând-o peste pervazul mărunt
Poezia se umflă ca lemnul în spații umede și nenorocoase
Și tu întinsă lângă ea în costumul tău cel mai bun
Apele trec peste deal
Tu care dormi acolo de o sută de ani
Așteptând o mică răsplată
O mică reînviere a durerii
O acidizare a simțurilor și a lucrurilor din jur
Cu sfoiagul în buze
Tu
Ești gata să te spulberi
În această zi
Mâlul curge sub tine ca sângele
Dormi cu mica ta păpușă în brațe
Într-un crawl space american
Sylvia îți cântă un cântec subțire și lung
Ochii ei însângerați
Au asimilat întunericul
Au cunoscut chinurile faimei și ale lipsei ei
Leagănă-te sub strâmtețea locului
Mucegaiul urcă mai întâi în haine
Înflorește frumos în primăvară
Leagănă-te în mirosurile lui
*
Fac gogoşi într-o bucătărie de vară
Și mă gândesc la sinucidere
Niciodată a mea
Pentru că oamenii care mănâncă nu se sinucid
Pentru că oamenii care fac dragoste nu se sinucid
Pentru că undeva stă o tigaie de oțel
Între pieptul grăsuț şi cuțit
Sylvia Plath doarme departe de micile mele preocupări
Sunt sigură ca e intactă
Și e frumoasă
Și sângele ei fierbe cu gogoşele luciose
Și numai sângele meu curge ca o apă încinsă
În chiuveta de fier
Prin care s-au scurs măruntaie de miel
Și mațe scârboase
Și zeama grasă de la caltaboşi
Nici măcar nu e vară
Și muscoiul urâcios dikinsonian
A început să adulmece
Mâinile mele umflate umblă după cuțit
Cu înfumurare
Îl ridică
Ce abur mărunt
Și nimic din tensiunea micului Umberto D
În fața trenului
Nicio greutate de piatră în buzunare
Nici măcar un tremur mazilescian
Nu aşa se scrie poezia
*
Nesingurătatea indefinită
Iată realitatea noastră
Când vecina de la parter – fitnesista
Îți prezintă REFORMERUL în sala de sport
Alunecând pe șinele metalice
Corpul ei un exemplu de rezistență și suplețe
Ce gândești tu
Camera ta un loc în care ai învățat să nu te târăști
Să nu îți fie frică să exiști cu celălalt
Teroarea nu trăiește decât în sânul
Alergătorului de la 5 dimineața
Al claselor de pilates
Unde nimeni nu cunoaște pielea celuilalt
În kilogramele de apă Kangen
Băute pe nerăsuflate
Fitnesista arată impecabil
Cât de flexibilă
Dar nu împarte cu tine nimic
Reformerul e patul ei e mușchiul bărbătesc
Pe care se odihnește e mușchiul verde
Crescând din pământ
Nesingurătatea nu se cultivă în afara casei
Nici măcar în afara patului
E un vis comun
În care ultimul vers die Eliot
Răsare peste noapte în mintea celuilalt
Și îl înțelege
Fără să fi citit măcar titlul
––-
