De ce copilul meu nu fierbe în mămăligă?
o ciorbă lungă şi fără sare
din toate pisicile moarte de pe E79 pe care le-am găsit azi
şi nu am de ales, în general, dar şi acum
am mâncat-o pe toată şi i-am zis că mai vreau
nu, eu nu prea vomit. nu, eu nu prea mă gândesc
decât la nişte cai prea mici
― un fluture dacă e mult prea mare seamănă cu un melc
― cât de mare?
― ca un bloc de două etaje
― mai există?
Şi fluturii ridică fiecare trei căluţi, care nu mănâncă jar şi nu vorbesc
ei nu sunt sălbatici şi se tem mai puţin decât mine
şi ştim că din înaltul cerului unde lumina pură sau tu e neagră sau eşti tu iar
muşcă cu dinţii pe care nu îi iau
cu dinţi de om
nu ai tăi, am zis de om, deci nu tu
şi le despart căluţilor gâtul de corp, dar nu mor, ci se unesc
mii de picioare mici şi trunchiuri în aer
iar apoi le dau drumul şi cad zdrobiţi
în fundul pământului
fluturii nu se unesc aşa niciodată
doar cresc din ce în ce mai mari
şi fac o umbră
ei sunt singurii care tratează canonic viaţa şi mor de trei ori până să se nască
Nu se sinucide nimeni aici!
ar zice orice conductor de metrou şi, totuşi, ei tot acolo o fac
o să cunoşti Raiul după
zici că e o adaptare
te duci aşa de repede aşa de departe că imediat după
ce ai întors capul eşti tot aici
nu se iese din canalul marilor oraşe
şi tu crezi că ele chiar există şi se mişcă şi nu vezi animalele
de care ţi-am zis mai sus
toţi fluturii sunt ai tăi şi unul singur e îngropat şi îi visează pe ceilalţi, dar nimeni nu îl visează pe el
fără cutremur.
propoziţiile adevărate se opresc la mijloc şi după aia devin un singur cuvânt
nu îl înţelegem niciodată
şi de aia şanţul în care am căzut e la fel de bun ca un tranşeu
― nu compostăm, mergem doar o staţie
dar mereu e ceva la graniţă, din care nu răzbate toată imaginea
sunt doar proiecţii şi uneori alb-negru
― deci, o să tragi în mine sau în biserică?
întreabă în timp ce ţeava pistolului se dilată nefiresc de mult
― tragi acum sau mai păstrăm?
întreabă colegul lui de liceu la 10 ani după ce le-a murit prietena.
― te tragi din mine sau din copiii mei?
întreabă fiul omului la fiecare mileniu ce vine
se aude un foc şi un glonţ ce se înfige în turlă
se rulează o bancnotă de 1 leu
se trezeşte transpirat că nu a fost în stare să omoare nimic aseară
nici pe taică-su.
tare îmi e teamă să nu fie totul un şir de situaţii care se succed
repede – nu cred că există mişcare, viteză, nimicire
nu are ce să se modifice
există mii de mituri, ca alea cu blajini, cu ţapi, cu jertfe, cu un conflict colosal şi sute mai mici
dar eu îl ştiu pe cel care a generat totul, din care curge Universul. Vi-l zic şi vouă acum ca să se termine tot
să fie un fractal cu Universul care se crează pe sine în sine de la mitul ăsta, care nu e de aici:
ar trebui să se numească – chivotul neluminii din Subpământ radiază
era cândva cel mai frumos suflet din lume care umbla spre miazănoapte
de ce făcea asta?
Pentru că miazănoaptea nu exista încă.
Şi avea chipurile tuturor fraţilor ei, tuturor mamelor ei şi tatălui ei
amestecate pe ea
inutil să vă explic că avea cea mai frumoasă faţă din lume.
Zilele acelea erau mai lungi decât toţi anii ce vor urma.
din spatele ei venea o molimă
― atunci s-a oprit clipe bune inima mea prima data –
a prins-o şi a zăcut pe fundul prăpastiei de cristal
nu se mai făcea bine
şi-au venit doctori, dar nu avea aparatele foto la ei cum le ceruse
şi au operat-o aşa în orb
şi au mâncat ce au scos din ea. Abia după aia au putut avea copii
au adormit-o mulţi ani. A nins, a fost soare palid, din ăla de sus
ea deschidea rar ochii şi doar ca să citească
a venit un uriaş însă şi i-a furat toate cărţile
iar atunci a trebuit să se trezească
nu-mi întrerupeţi mitul, nu-l traduceţi, nu îl repetaţi
altfel se stinge lumina şi nu o să o mai ia nimic de la capăt
ne omoară presiunea asta
ne distrăm de minune aici cu disperarea la litru
― şi n-a zis nimic când i-ai zis că o iubeşti?
―Nu, dar măcar s-a uitat în altă parte.
Cristian Ciulică (n. 1997) a absolvit în 2019 secția de Matematică a Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București și în 2021 un masterat la aceeași instituție.
A publicat în 2019 volumul de poezii Sieland la editura Herg Benet.
