#poeziadeGOLAN | „Am promis să nu îți spun cum mă cheamă, nu că n-o să mă joc”: 4 poeme de Raluca Fădor

Playlist
Ți-am mai făcut un playlist
când credeam că vremea playlist-urilor despre tine a încetat;
a erupt ca un coș pe mijlocul frunții, cu care te trezești în dimineața unui interviu important
hahah.

Uneori mă simt de parcă ți-aș scrie prin titlurile astea contradictorii pe care le adaug
hand-picked, cu crossfade de 11 secunde și care țin parcă mai mult decât iubirea ta

Te găsesc în fiecare vers
În fiecare sticlă de Old Mout
În fiecare cămașă din flanel
În fiecare pseudoconversaţie de pe Tinder sau Facebook Dating,
idioată caracteristică încorporată în site cu scopul de a te face să te simți mai puțin singur;
Octavian, Constantin și alții 30+ te plac în Dating.
Pe mine? Sau ideea de mine?
Ceci n’est pas une pipe

Mă întreb uneori, oare mai înjuri de unul singur când îți dă crash Premiere-ul la export? Îți lipsește nasul meu? Cum simți uitarea? Ți-e frig? Ai mai mâncat supă de la frufru? Ce trupe noi ai găsit? La ce te gândești în majoritatea timpului? Dar noaptea?

Mă sufoc în amintirea unei îmbrățișări șocante, marcante
venită de nicăieri
O redau iar și iar, e on repeat.

Miss you like hell too
Dar nu-ți pot spune, chiar nu
Sunt bine, fericită
Grasă și frumoasă, cum m-ai văzut atunci, știi tu…
când mi-ai dat a 1000-a oară lumea peste cap

Destul. Mă duc să-mi gătesc.


Apusul doare

Îți spuneam într-o seară că-mi ești Soare, my dearest
Constat că Soarele meu iubește în raze
M-a lăsat să pic sub nori, o spiralată cădere liberă spre dezolare
Doare atât de mult, î-își s-scoate degetele îndrăzneţe și ascuţite
de lângă a-…aorta mea 

Ești doar un alt Soare

Știai că voi muri oricum: hemoragie sau septicemie
ai crezut că îmi faci un bine dacă ne jucăm de-a neurochirurgul și pacienta
Ohh Helios 

Te-ai scutit de materie murdară și ai îndepărtat cu un gest clar, fără a clipi de două ori, obiectele străine din țesutul pătruns de săbiile tale
Te speli de sânge și fugi (de mine?)
Ai grijă, ai uitat să coși rana la loc
Ai grijă, globulele mele pătează și rămân pe sub unghii

E noapte sub pleoape
Am cearcănele astea ciudate pe care nu le-am mai avut și
Soarele înţeapă, sunt sigură
Înjunghie când abia m-a obișnuit
cu mierea în care m-a îmbăiat ca un tată grijuliu
și cu ciugulitul din palmă
sunt o pasăre naivă
Ce bine că-i crepuscul și-ți pot deschide ușa
să pleci. 

cor

dacă am lua toată durerea
și am pune-o într-un borcan
cât i-ar lua până să plesnească?
dar dacă l-am umple cu bucurie?
ar mai rămâne loc între pereții de sticlă și capac?
nu ar da pe dinafară?
aș vrea să stau la murat
ce-ar fi dacă
am lua toți oamenii de pe glob care plâng acum
și i-am pune la un loc?
dar cei care râd?
dar cei care dorm, mănâncă sau așteaptă goi în fața robinetului, să se încălzească apa pentru
baie?
dar cei care mor de foame?
dar cei care se gândesc să se sinucidă?
dar cei care tocmai au aflat că au cancer?
dar cei care și-o trag?
ar fi un cor, asemenea celor din unele biserici
de după vitralii care le pătează în culori vibrante fețele
copiilor care cântă neștiind despre ce sau știind prea bine
ar fi muzică experimentală, lipsită de gen
număr și caz
ca în Midsommar, unde o femeie urlă de trădare și celelalte urlă și ele
la unison cu ea
trup lângă trup și rană lângă rană
toți cei 7 715 548 934 de oameni la un loc
pe un spațiu un pic mai mare decât Liechtenstein,
unde rata șomajului este una din cele mai mici din lume, de 1,5%
ce bine că suntem împrăștiați
și îți pot spune în Europa, România
într-un orășel prăfuit de pe marginea de sus a hărții
în spatele unei case
la umbra unui brad anume
că te iubesc și că vom fi okay
eventual

am promis să nu îți spun cum mă cheamă, nu că n-o să mă joc 

R amificațiile
A rterei
L uminoase din urbea x / ne unesc pe toți la un loc și ne
U imesc
C ând se lasă
A dmirate de pe acoperiș

M âinile noastre
A mărâte și însetate
R eușesc să apuce de deasupra
I nima care
A rde albă în fiecare noapte

-mă să îmi fie
DOR

––

Raluca Fădor e născută în octombrie 2000 și e studentă a Facultății de Litere din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iași. Pasionată de grafică, pictură, muzică, fotografie și poezie.

A mai apărut la rubrica Your Noise din cadrul paginii Noise Poetry. 

 

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici