deep berceni
coborând
în nouăzeci
la eroii revoluției
în libertății
aș fi dat
de locul de veci
al lui groza
ironic la pătrat
dar eu cobor
treizeci de ani
mai târziu
să-mi schimb poza
de profil
mânat de capital
vesel minoritar
cu trandafiri
pentru soacra
vom depăna din nou
până noaptea
cum ne-a călcat
în picioare orașul
de-a lungul zilei
demnitatea
ironic la cub
ca falimentul
din 2011
al city mallului sf
cu tub
de la șura mare
sunt numărul unu-n topuri
îi dăm crezare
lui Tzanca
până dimineața
nu ne mai tace
nici nouă
fleanca
când reintrând
în rând
cu șobolăneala
flux
ocolim cu har
scuipații de lux
ai pasagerilor
de ferentari
șezând pe bordura
gazonului cu conifere
doldora de doze de cola și bere
cândva nechezol
și sifon
și printre ele
nebăgat în seamă
câte un con
berceni
eu chiar mă tem
de abandon
dacă mă screm
să am pardon
french revolution
frunze pe trotuar ouoh
și stau inert la verde
briza trecătorilor să mă dezmierde
apoi fug de gura de metrououoh
canadianca zdrăngăne la chitară
rostește tot mai bine logodnă cocori
mușcă sfârșiturile de acord
la french – decenți framboise
cuvinte citite pe buze
so french și trecând
blondului gleznos
un homles beznos
îi cere scuze
în rafale
dă și mie aud dar
de data asta chiar
doare
fug de gura de metrou
pentru că ea mi-a înghițit
nopțile de ardoare
străluminate de girofaruri mii
fug de gura de metrou
și nu e puțin lucru
să știi
fug
țarc cu dino de pe colț
pe tine te vizez
când visez
mahmur tăvălug
ca un hoț
să mă strecor printre zăbrele
într-o de pildă dimineață de septembre
unde să mă și trezesc
sub raget jurassic park mecanizat
liniștitououoh
cu ochii cât jantele cât sufletul suflecat
între frunze ouoh
lockdown rezonanței
la deprăvățel
mon frère
ne-a sărit muștarul
puteam s-o mierlim
frumușel
dar nea moustache olaru
a sunat și ne-a salvat
din apartamentul inundat
cu priza fumegând
întunecat
„o bere la doi,
mi-o aduceți voi”
și s-a cărat
a fost cu noi băiat-băiat
nu ca punchiu havana
vecinu’ de deasupra
ce-și târa de păr mama
din odaie-n odaie
snopind-o în bătaie
jurând
cu voce tare
c-o va mai îmbăia
doar după ce moare
ne-a dus la disperare
halal decibelmetru
dar noi pe-atunci
stăteam cu chirie la negru
și frânți de munci
n-am alertat
autoritățile
încă nu ne dădeau afară din casă
cărțile
bref măsurile guvernului
ne țineau înăuntru
zarva
mirosul pestilențial
au scos din noi
untu’
și patul-trambulină
halal rutină
meciurile de badminton
în noroi
în mini-grădină
peste sfoara
cu hainele cuiva
întinse la uscat
azi voilà
mă declar eliberat
dezasociat
de cartel
de mima domestică
în cântec
de pian
urcând de la parter
(din volumul aes alienum, în lucru)
Mihók Tamás este poet, redactor, traducător și cronicar literar. Coabitează cu tekelul Herku, pisica Zenobia și câteva zeci de plante. De curând a revenit în Oradea, unde și-a reluat vechile obiceiuri precum mini-fotbalul, joggingul, cyclingul sau înotul. Cofondator Pragul Vaida.
