Quasimodo
aş vrea să ne apropiem
farurile tale aprinse
de farurile mele calde
într-un ocean de vâsle
şi cauciucuri plutitoare
volanele să se blocheze
în timp şi spaţiu ca
noi să putem respira
uşuraţi şi să ne privim
în ochi încă nenăscuţi
iar torpedourile să se
deschidă într-un pumn
strâns de flăcări oamenii
să caște adormiţi sub
umbra maşinilor noastre
răsturnate şi goale
Disfagie
viaţa mea e o falsă rebeliune.
nu am fost niciodată în turcia
dar ştiu că acolo se moare
şi că tocmai au stins focul
de la centrala electrică. acolo
unii aleargă într-o parte iar
alţii aleargă în altă parte dar şi
ei ştiu că aleargă degeaba iar
gându’ că aleargă degeaba îi
face să alerge şi mai repede.
viaţa lor e o rebeliune împotri-
va vieţii din care se varsă
vânturi de foc şi fum şi nu
se poate ajunge la mijloc
cum nu se poate ajunge nici
la graniţe sau la marginile
pământului. viaţa mea e o
falsă rebeliune iar viaţa lor
stă în elicele elicopterelor în
furtunurile voluntarilor în ca-
sele din iad pentru că da aco-
lo se cânta înainte dar acum
până şi pisicile au încetat să
toarcă.
Macedonski şi barbarii
aici a început să plouă iar în bucureşti e caniculă
o masă plină cu sfori macete şi borcane goale
umplem trenurile cu lemn şi le trimitem la alţii
cine dracu să se uite la mine când masa e plină
cu lucruri inutile
m-am trezit plângând şi oricât am încercat nu am
reuşit să mă umplu nici pe jumătate asta-i proble-
ma trăiesc de pe o zi pe alta dar trebuie să o fac
până la 30 şi doar atunci voi putea privi înapoi
la cine n-am fost
am toate uneltele necesare pentru o lobotomie
de succes dar mi-e frică uneori nu primim o a
doua şansă inocenţa s-a dus când am aflat că
moş crăciun e maică-mea bunică-mea mătuşă-mea
şi costumul de spider-man
sunt un criminal o căpuşă un haos de cearşafuri
pătate cu sânge menstrual adorm gândindu-mă la
nave spaţiale ruşi cadavre aruncate-n ocean şi mă
trezesc de parcă nimic nu s-a întâmplat e mai bine
singur
Poe and the misfits
inimă de plastic predispusă la îngheţ
ca un playlist de jazz în miez de noapte
un pahar de vin alb şi ultima ţigară din
pachet Am visat că tot ce-am pierdut
s-a întors la mine în mâinile ei ţinea
o sticlă de apă şi racheta mea de tenis
ne-am urcat în maşină şi a început să
îmi mângâie glezna cu unghiile ei de
acum patru ani ascuţite şi mereu date
cu ojă m-am trezit înainte să ajungem
şi am încercat să adorm la loc dar ea
a dispărut şi-am plâns în vis ori în re-
alitate ori acolo cu ea pe banchetă ne
ţineam de mână şi zâmbeam când şo-
ferul ne privea în oglinda retrovizoare
şi nu conta că el conducea în întuneric
Aveam tot ce-mi trebuia un vis într-un
alt vis din care încă nu ştiu cum să mă
trezesc
***
Denisa Ştefan şi a terminat Facultatea de Litere în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. E scriitoare și a publicat volumul de poezie „şi plath dansa prin bucătărie” la Casa de Pariuri Literare (aprilie 2021). Scrie atât poezie, cât şi proză; e axată pe research, a participat la simpozioane găzduite de UVT şi de Universitatea din Graz. A publicat online texte, a ţinut lecturi atât online, cât şi face to face; a făcut parte din CLS (Cercul Literar Studenţesc), organizat de Daniel Vighi şi Ana Puşcaşu.
