voodoo
la fiecare mușcătură linzerul se lungește
cu echivalentul a două mușcături
după fiecare șut în gură
se aud două înjurături
când își despletește codițele
rămâne cheală
ne jucăm cu păpușa ei
și o doare
ne jucăm cu păpușa ei
în continuare
ne pasă de fotbal
eu am fluier
și când fluier din el iese mama
și ne privește
îi împletim înapoi codițele
și părul ei crește
îi dăm înapoi păpușa
și îi trece
mama ne sărută pe creștet
băiețește
și intră în fluier
o luăm de la capăt
se înserează nu mai e timp de fotbal
împărțim membrele păpușii global
iar ea se dezmembrează și țipă
fluier în disperare mama nu mai apare
o strângem care cum laolaltă
cu păpușa ei preferată
nu știm dacă e moartă
încă nu știm de moarte
încă nu știm ce se poate
și ce nu se poate
de aia port fluierul de urgență
la gât pe spate
linzerul e atât de lung acum
încât putem înlocui transversala
numai dacă n-ar fi deja seara
și dacă ne-ar mai arde de fotbal
ea nu se lipește nu se mai lipește
păpușa ei crește și o înlocuiește
noi știm diferența
dar nu o spunem niciodată
mă trezesc când e salteaua udată
și suflu în fluierul de urgență
mama iese din fluier ca în vis
ia așternuturile întoarce salteaua
mă sărută pe creștet
băiețește
și-mi zice că a fost doar un vis urât
iar eu o cred pe mama și mă culc
Ex-coriații
nu am crezut că dragostea ta
poate să mă irite atât
și totuși iată-mă
cufundat până la subraț
în cada plină cu lapte
jojoba aloe și șapte tipuri de unt
sulemenit cu unguente calmante
și dorindu-mi să ies din mine
de mâncărime
de prost ce sunt
vreme în care
tu mă mângâi ușor pe creștet și moale
și mai arunci câte-o sărutare
doar să mă vezi cum ard mai departe
și nici măcar de la depărtare
și să mustăcești în continuare
chinuri zadarnice în fine
baby,
cred că am alergie la tine
Puterea micului om nu foarte divers
puterea micului om nu foarte divers
putere mică invers
putere de după amiază
post somnic
prinsă din mers
fluieratul
însoțește acum orice face băiatul
și cântecele lui au fluier-vers
și după fiecare cânt
fluieră-vânt se plictisește un pic
și doar așa se mai oprește
din când în când
nu foarte diversul om mic
e liniște acum tac muzele
abia se aud șoaptele
abia se șoptesc scuzele
și-l văd cum iar își țuguie buzele
muah muah
type beat
nici măcar nu e o superputere să fluieri
îi spun micului om nu foarte divers
și chipul meu e după nefericite studieri
în oglindă:
schimonosit
istovit
și imers
Alberto Păduraru este student la Facultatea de drept în cadrul UBB, iar selecția de poeme de mai sus face parte din proiectul la care lucrează pentru debut, Cartea cu moace. În timpul liber face critică de teatru și film.
