versul ăla de la byron
îţi povesteşte aceleaşi trei lucruri de cinci date-uri încoace
aceleaşi trei beţii
conchizi că e un om plictisitor
şi nu te pot contrazice
nu îl pot contrazice nici pe feri care spune că
nu există oameni plictisitori
aşa că tocmai am dat cu tifla logicii clasice
la care am luat o notă decentă în bac
în ciuda împrejurărilor
şi iată cum împac
a şi non-a
într-un extaz de sofist şi chiar
paralogist convins
date-ul tău
oricât de plictisitor ar fi el
probabil că e plictisitor doar de voie de nevoie
un făt-frumos care vrea
să se măsoare cu sine
doar în paloşul de iagăr
şi în metrul de bere, lung cât o sabie
poate ar fi mai interesant dacă ţi-ar spune
despre cum îşi înregistra vocea
maimuţărită în mii de feluri
apoi îşi alunga orice vis de actorie
gândind că-i prea timid
despre cum a căzut în fund şi şi-a rupt noada
când a încercat un salt din forfecare
crezându-se micro-ice din galactick football
drept consecinţă, zece ani mai târziu
când a încercat un twerk la mişto
avea zona lombară prea înţepenită
de frică
şi de sedentarism
(deşi odată a mers să facă zoga în parc
Si l-au iubit toate bătrânicile
cu muşchi întinşi
şi piele încreţită
nu a mai mers niciodată
în parcul ăla apoi)
dar dacă ţi-ar spune toate astea
indiferent de reacţia ta
el nu s-ar mai putea privi în ochi
ar merge acasă
de unde nu ar mai ieşi
ar acoperi cu cearşafuri toate oglinzile
pe care nu le-ar mai dezveli
şi ar asculta tot restul vieţii
lunatici de la byron
mai ales versul ăla
plin de condiţionale
my narcissistic supply is spoiled
validarea pe care mi-o dai tu
e de proastă calitate
nu ştii nici măcar să mă aplauzi
doar îţi loveşti mâna stângă, nemişcată
cu cea dreaptă.
{the world doesn’t deserve a hello}
monitorul 1: cântă marshmello
monitorul 2: acum va adormi
monitorul 1: cântă marshmello
monitorul 2: call of duty
monitorul 1: a trecut la diplo
monitorul 2: call of duty
monitorul 3:
monitorul 1: comandă glovo
monitorul 2: clipuri vechi joji
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
monitorul 1: îţi procesăm glovo
monitorul 2: slack huddle în două
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
monitorul 1: bad gateway
monitorul 2: bad gateway
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
monitorul 1: este negru
monitorul 2: este negru în el se vede
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
monitorul 1: este negru în el se vede faţa mea
monitorul 2: este negru în el se vede faţa mea şi nu vreau
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
monitorul 1: s-a lăţit pe tot peretele în el se vede faţa mea şi nu vreau
monitorul 2: s-a lăţit pe doi pereţi în el se vede faţa mea şi nu vreau
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
monitorul 1: s-a lăţit pe doi pereţi în el se vede faţa mea şi nu vreau
monitorul 2: a ajuns până la tavan îmi văd faţa de sus şi nu vreau nu vreau
monitorul 3: în acvariu înoată peştii
Irina Balcu are 23 de ani. A comasat 20 de ani academici în 17 ani calendaristici, ultimii 8, adică 5, în Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A mai publicat în O Mie de Semne, EgoPhobia, Opt Motive şi Noise Poetry. A participat la Z9 Camp şi a avut prima lectură publică în cadrul Z9 Festival în această vară. Un prim volum este posibil, nu ştim încă şi cât de probabil.
