tystnaden
liniștea asta nu mai aduce nimic
cuvintele din jur, gloanțe oarbe
pentru o scenă ce-a ieșit prost oricum
a fost frumos cât a durat,
păcat că n-a durat cât să-nsemne ceva
& de-aici ar fi trebuit să-n…
ce?
și eu voi vedea lucruri,
și eu am să-mi văd prietenii
pe patul de moarte, am să mă
agăț de umbrele mâncate de cancer
și eu am să-mi privesc doctorii
cu dezamăgirea celui ce-a tras
paiul cel scurt,
am cunoscut și sărăcia
și umilința, am fost frate
celui ce m-a vândut în postul mare
am vorbit singur la capătul
unui tunel random,
am fost înțelept până când
înțelepciunea mi-a
-ntors spatele
pentru doi arginți și-un
pomelnic
și încă sunt aici,
între un inceput continuu &
-un șir prea lung de tăieturi
…a fost frumos cât a durat. păcat
că n-a durut cât să fie frumos
am urât fotbalul și paradele militare
a încetat demult să-mi mai pese de mine,
insecuritățile & puseurile de narcisism:
familia mea tradițională
adunată sub umbrela plictisului,
da mamă, sunt cel ce contemplează
lumea cu furtunul de la duș
încolăcit în jurul gâtului.
e bine să știi că cine vrea să te-omoare
te va scoate-ntâi la un ceai
îți va vorbi pe limba ta &
te va ține tandru de mână atunci
când traumele-ncep să ți se scurgă
prin pori,
că somnul frumoasei din pădure
e cod roșu de roofies & probabil
oglinda asta sclerotică ar fi
un prim pas în direcția potrivită.
după un timp,
viața nu-ți mai răspunde la dm-uri,
cana asta de cafea devine o imagine
lipsită de conținut într-o casă
care-așteaptă să scape de tine.
Sebastian Hester a mai publicat pe noise poetry, parnasul XXI și O mie de semne.
În Revista Golan, poemele sale au apărut aici.
