scriu din sexul meu negru
către viața plesnită în ultima capilară a dorinței
de parcă abstinența ar mai putea salva ceva
din fața mutațiilor relaționale dictate de dating apps
când scriu ridic o placă mortuară imanenței
uneori vârsta minte înaintea cărnii
îmi spunea în treacăt poetul
logician al materiilor negre
nu i-am spus niciodată că mă durea să privesc
cum amândoi ne împotriveam sexelor noastre
căutându-le cu precizia drastică a unui brahman
tăcerea rilkeană –
dovada ființării noastre
mă durea să știu că ne urmărim spectrele
dopați în apropierea intelectului
tamponat ca o rană deschisă
în extrema erei digitale
noi ne-am desena cu usurință întunecimile
hăul și tânjetul
grija, blândețea și prostia asumată
noi, subgenerația clandestină din cyberspace
ieșiți din pojghița lui Narcis
prea mici ori mult prea mari dăruirii
prea boemi să se încurce cu acceleraționismul
prea sensibili să pretindă
de care parte e mai viabil anarhismul
cuceriți de cazuistică
nesătui de argumente
răi de gură
putem teoretiza ore în șir iubirea
ca act de cunoaștere
noi ne-am screme câte un vers înainte de culcare
noi ne-am uita unul în altul făcând dragoste
noi ne-am desena cu ușurință doliul
din câteva cuvinte
corpul și realitatea imediată ne-au stat mereu în cale
mai puțin textele
dar te strâng în drive
nu mai am hypertext la realitate
să nu pot numi apropierea de la distanță
mă doare să nu știu ce jazz asculți
sau cât individualism ascunde sarcasmul dintr-un reel apreciat
mă doare să caut autorii unor picturi share-uite de tine
cu google lens
sau să trasez istorii afective
al căror răspuns să fie
— nimic, e existențialistă poza
mă doare când ne rezumăm la o inimă fără palpitații
în analele metaspace
dacă te-ai duce în arhiva poveștilor
mi-ai găsi instant reacțiile
nu și efortul activ care se leapădă de tine
sau urmele obtuz trasate de jur împrejurul ceții
sintagma future nostalgia ne descrie cel mai prost
și pragmatic cu putință
ne găsește întredeschis la mijloc
între un futurism retrograt la colțuri ubicue
și o avangardă tardiv clasicizată
credință naivă și vie
cum treci prin erotica pantalonilor cu talie înaltă
și pulsul controlat al jartierei nimfomane
cum sapi un final alternativ
la prăbușire
niște romantici tembeli
se apără
de singura lor proprietate
tăcerea ta m-a făcut transșeherezadă
scriu corpului să-l conving că exist
Dragostea în vremea metaspace
Ești aici.
Jazz noir. Tabac. Ceylon.
Cedru, vetiver, oud, bergamotă.
Alei întunecate.
Coperți broșate.
Miros de casă germană.
Arc gotic.
Velur.
Catifea.
Bocanci de Rockstadt.
Bere la Țevi.
Cal frizian.
Pasaj vienez.
Eleganță felină.
Nu există dată să nu te întâlnesc fumând.
Quignard. Finkielkraut.
Gândire post-kantiană.
Creion ascuțit la refuz.
Chalmers. Lupul de stepă.
Bretele de cabaret. Rothbard.
Desenele lui Michaux.
Râsul lui Perjovschi.
Oră barocă.
Un pahar spart într-o cafenea vieneză.
Cerul indigo deasupra unui pod praghez.
Poemul abandonat pe o bancă Sub Arini.
apoi
tot ceea ce nu pot cunoaște
eu,
nudul cu șosete albastre fără poveste
femeia lui Schiele
15 secunde în cyberealitate
cum mi-o dai la fileu
de data asta roșu pe albastru
ciungi popasuri în istoria artei
imersiuni touchless
te urmez –
ghid, exponat și perspectivă
să fii obiectul
intenția din spatele pânzei
biografia autorului
manifestul mișcării
critica lucrării
critica artistului
cadrarea
curatorierea
motivul alegerii
niciuna din ele
te cunosc printr-un ecran
o seismogramă nedepistată între fețele noastre
iată noul expresionism abstract
ne-am dus dracului,
mon étranger
{15 minute/ore/zile mai târziu
[continui
conștientă
(pun straturi care n-au fost niciodată acolo)
cotlonul meu șerpuit] nu acceptă dezvrăjirea}
m-am dezbrăcat în paginile unor mâini simulacre
am mers prea departe
te-am căutat cu lumânarea în criptele goale
te-am rugat să vezi La Chimera
de aici nu-mi mai rămâne nimic
decât să trăiesc viața
în conformitate cu limbajul
pot să calc pe morminte
pot să ajung la răniți cu ușurință
am primit darul după ce am fost pedepsită
nu știam să răspund de unde vin
știam unde nu crește iubirea
și unde se termină
firul roșu
am vrut să mângâi părțile nevindecate
boala își rezema capul în poala noastră
pe rând poala lui
Gospodinov
eu nu am vrut să înțeleg
că cel care nu e strigat pe nume
nu există
