#poeziadeGOLAN|„practica iubirii de sine”: trei poeme de Elena Gabriela Crângașu

durerea de stomac când suni acasă
sfârșitul zilei
parchetul murdar apusurile somon
vasele pe care le păstrăm prin vitrine
nevoia de a merge pe burtă de a strânge pământ pe sub unghii
toate defectele care te fac mai puțin om
știu că tinzi să crezi că ține de identitate dar e vorba de boală
muzica pe care o tragi peste tine ca și cum
ar fi ultima bucată de pânză de la moaște
senzația de vomă continuă
a unui eu scârbit
nevoia de a te ține de genunchi de a izbi capul
de ultimii doi pereți pe care nu i-ai putut scrijeli
foarfecele gâtlejul frica
ultimele lumini din clădire
ființa
toate bucățile de șmirghel pe care le folosești
ca să cureți ce nu poți să plângi

practica iubirii de sine

suntem unchii care termină banii la cârciumă
dar în stil progresist
am devenit un specimen perfect conform
nu avem nimic al nostru
eclectic și gol
amour de soi e ceva foarte greu de practicat în ziua de azi
cu toate contractele sociale
înainte să aflu ce vreau să devin
trebuie să îmi mângâi copilul
interior
din interior
spre interior
copilul meu e bun și merge la școală zilnic
cu lacrimile cărui Isus plângi tu
eu nu scriu din dragoste. scriu să mă auzi să mă citesți și să te doară
tot ce atingi ajunge să te urască într-un fel
iar încă din prima zi tu ți-ai dus degetele pe buze

mereu după soare

simina spune că poți sfida moartea
ce e mai rău decât să trăiești în cotidianul pe care nu-l sparge decât conștiința împărțită-n zeci de tab-uri: articole proaste-n despre încrederea-n sine;
cursuri 5 minute de meditație pentru începători;
un e-book la fel de neinspirat
și oferte la city break-uri

aștepți să te-ntorci altcineva
tu gata
lași toată suferința lumii-n ultima gură de cafea
îți permiți să fii cinic
la urma urmei, egoismul e fundamental
murdari prin viscere de țărâna din care-am ieșit (e prima amintire cu mine)
așa și rămâne. o fugă pe coate după soare

dar și lumina asta-i lasă pe alții în spate
nimeni pe care să regreți câțiva pe care să-i uiți
pui căștile ajungi la refrenul de la the genius and the tramp și vezi că norii nu stau prea mult în același loc
folositor totuși tab-ul cu city break-uri
un bilet către gdansk ajungi pe str. piwna
și nici nu mai e nevoie de muzică totul e de la sine

de câte zboruri e nevoie ca să te simți fundamental acasă
să n-ai nevoie de esențe familiare, dar să rămâi


Elena Gabriela Crângașu are 25 de ani, e jurnalistă în domeniul politic. A absolvit Facultatea de Jurnalism la UniBuc și un master în Relații Internaționale. A început să scrie în clasele primare, într-un mic cerc literar din Medgidia. Și-a dat seama cum se scrie poezie prin taberele „Tinere condeie”, iar mai apoi a învățat să scrie, până a ajuns la LicArt, crede că în 2017. De atunci, a scris rar, pe elenagabriela13.wordpress.com, dar vrea să revină la obiceiuri mai vechi și constante cu poezia.
Poemele de față au mai fost publicate doar pe blogul personal.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici