*
nu mi se pare corect față de tine
să nu exiști în mintea mea
să fi uitat eu de tine
doar că dățile alea două
când am fost la mare singur
au fost foarte foarte triste
a fost situația tristă, înțelegi?
se topește cerul sub ochii mei și se scurge peste sectorul 5
îi picură în cap
stoluri de păsări se duc cu dragoste să fie topite de vii
să picure cu pene și mațe
să fie iubite
și eu le filmez cum mor
suntem niște șerpi lungi de ce am fost și ce urmează să fim
totul e scris: noi existăm și ne topim
trebuie în fiecare zi să-mi cumpăr țigări
și nimic din ce credeam că e important nu mai e de fapt
în biblioteca ta e o perie de păr pe care n-o mai folosește nimeni
și geamul de la ușa băii mele e încă spart
propun să le lăsăm așa până la sfârșitul lumii
că altfel a fost totul degeaba
eu mai stau la o țigară și după plec
să nu te superi pe mine
*
aș vrea să asculți teen idle cu mine și chiar să înțelegi
mă doare de dimineața până seara
de când am băut spirt la 5 ani în spatele ușii că simțeam că s-a supărat tata pe mine
simt noduri în gât noduri peste noduri
prind viață se încolăcesc
sunt roșii și se mișcă constant
și doare
she’s not broken she’s just a babe
facem caterinca
și eu tot îmi cer scuze fără să fie cazul
îmi cer scuze că te-am atins
îmi cer scuze că m-ai atins
îmi cer scuze că nu știu cum să reacționez când mă atingi
că pentru mine sexul nu înseamnă mare lucru
însemni tu și dacă pentru tine înseamnă așa mult încerc să fac să pară că e la fel și-n cazul meu
performez feminitatea de dimineața până seara
se lipește de mine de carnea mea
e plină de dinți și ghimpi și funde roz
groaznică și rea mă urăște
mă înghite și mă scuipă
sunt voma feminității
și tot îmi cer scuze
și tu-mi zici să mă opresc
când eu doar vreau să aud că mă ierți
*
cu cât trăiesc mai mult singură
cu atât îmi dau seama cum a ajuns să miroasă așa în casele oamenilor în care mama strâmba din nas când intra
Nuți fuma mult și probabil a gătit șnițele la prânz înainte să ajungem noi
la mine în casă mirosea a clor
a dezinfectant
a săpun de vase
mirosea a curat, mamă
nu existau pânze de păianjen
(decât în sufletul lui tata)
nu existau rufe murdare
(decât în sufletul mamei)
nu se înfundau țevile de la prea multă mizerie
(decât în gâtul meu)
problema e că eu niciodată nu am știut să țin cuțitul în mână dreaptă
(decât atunci când mi l-am băgat în picior)
și nici n-am știut să spăl oglinzi fără să le îmbâcsesc
(decât atunci când mi-ai spart nasul și nu trebuia să vadă nimeni pe unde a țâșnit sângele)
am înțeles de la o vârstă fragedă că din cauza acestor neajunsuri voi fi un om incomplet
o să ajungi ca Nu-ți
singură plângând după câinele ei mort
de parcă singurătatea ar fi dracul cel mai negru
nu tot ce vine la pachet cu ea
de când stau singură
mi-am inundat casa de trei ori
era să-i dau foc
mereu miroase ceva a gunoi
nu reușesc să scot tutunul din perdele
habar n-am să dau cu mopul fără să rămână praf din ăla ud si scârbos
cel puțin o cană are mereu mucegai în ea
și să dea dracu dacă nu fac tot posibilul
am mâinile uscate de la clor
și dezinfectant
și de la săpun de vase
probabil ai nevoie de exercițiu și eu și Nuți suntem leneșe și de aia suntem singure
și jelim câini
și câinii ne jelesc pe noi înapoi
Kimberly Ligia Vintilă este artist vizual din București și activează în domeniul scenografiei de teatru. Membră a cenaclului Visceral, spune despre sine că scrie poezie undeva între Aglaja Veteranyi și Lana Del Rey.
