citirea coastei interioare la lumânarea decedată
dansez la cotitură – în fața unui vernisaj mort temperatura așezată pe gleznă
cad în sticla de sub salteaua de la 4
până la 2 – până la parter mestec degetele înverzite, înghețate prin tendon
suicid neanticipat
crimă cu durere-n gât
cu scenă de mânie izolată, închisă de ochiul necititorului în carne
îmi bag degetele pe gât și îl vomit pe dumnezeu – unde este dumnezeu?
dansez lângă lumânările pentru morți este
ironia aparentei vitalități este
fruntea mea lipicioasă pe cuvinte umede este
tot ce m-au învățat serafimii în întuneric
iartă-mă că – adică nu – nu mă ierta că vorbesc așa
doar spune-mi unde este dumnezeu și
dacă a văzut ce făceam cu degetele înfierbântate în biserică dacă
vede cum desfac nasturii bărbatului care nu mă iubește dacă
aude cum mi se scurg din gât picături și căldură
patru mese pe care mă întind cu distanță între mușchi încordați și suflu – ireal de amară deschiderea toracică în fața lor am doar
mânia cititorului în evanghelia cărnii
incredibil de proastă istoria noastră cu probe incriminatoare asupra ta – un sac de plăcere nedorită
ții minte când mi-ai rotit limba pe degetul tău și
ai mușcat cu ilegalitate – sinuciderea socială survine din figura ce mă amenință
te caut printre lumânările pentru morți
lipsa divinului sare pe spatele supradozei de excitație, iubire și
vina pe care o port între omoplați
tu nu îmi ești religie
strâmtoarea văzului pe vitraliu sparge vena de sub ochiul drept – îmi linge conținutul metalic cu deschidere spre sine
dacă mă înfrupt în ziua sfântă sunt a ta – a ta precum pisica fricoasă și flămândă de pe pragul ușii
a ta precum – mă doare când vorbești așa
ia loc și lasă-mă să îți aprind o lumânare
uite cum brusc miroși a tămâie și putregai dar
scuză-mă, știi unde este dumnezeu?
mărturii cinematografice
dorința intrinsecă a iubirii trăiește în stomacul unei femei
dacă despici mușchii spatelui curge
prin dermă teroarea gurii linse și mușcate
botul pisicii îmbibat în sedative – înfig colții în umărul bărbatului cu bromazepam pe limbă
buza spartă – cinematografie japoneză, un film de sion sono unde capul îmi e retezat între neoane, love forest în seringă
rotula dislocată – suspiria în spatele femurului fisurat, molfăi măduva scenei
mă calcă pe gât, asfixiere voluntară (apasă mai tare) – lars von trier, nymphomaniac vol. II iubește-mă, linge-mi coapsele sau iubește-mă (port inima între omoplați)
capul de sub apă respiră prin camera cu rezoluție scăzută, shunji iwai cu lily chou-chou pe câmpul plămânilor găuriți
arabesque cu miros de carne crudă spălată în formol
mi-o trag cu scenaristul în speranța unei povești mai bune – vând dragoste pe viteza unui vers șerpuit în coapse
vreau dragoste și să-ți spăl fața cu siropul de zmeură de pe limba mea să
îmi înghiți umerii și încheieturile – bones and all, luca guadagnino
consumarea celuilalt, tunelul dintre gurile noastre ascunde rugăciunile șoptite în megafon
trupul se despică în comunicare astrală vreau să
îmi împletești părul cu degete înnodate în retină – mă privești tactil
fallen angels, wong kar-wai
dualitate
trup eclectic
gura care bălește afrodiziac și iubire
Ioana Lupu are 21 de ani și este studentă la Facultatea de Litere din București. Scrie, face playlisturi cu titluri dubioase și se uită la filme până pică din ecran vreun vers bun.
A publicat anterior în O mie de semne și notedesubsol.
