manifest pentru mâna dreaptă
ai văzut o imagine
îți dai drumul cu ea în piscina imaginației tale calde și o
atingi
pe coapse
pe sâni
o apropii
îi simți respirația sacadată și grea dominându-te de la înălțimea unui munte
îți place
ridici mâna dreaptă și dai drumul
ești gol
în camera ta goală
cu pereții goi
cu mintea goală
și universul de despică lăsând loc
impotenței universale
și
când vezi toată frumusețea de piatră
știi că oricât de viril ai fost
nu ai iubit
laringele strânge din dinți
iar de nicăieri apar lampe cu petrol
ridici
cobori
ridici
cobori
nimic nou
la orizont se anunță caniculă și
ești singur
nu ai cu cine împărți din bucuria căldurii
și nici a morții de cald
cinic și greu
finalul e previzibil
te vei iubi din nou
cu nimicul
de fapt
nu te vei iubi ci doar vei mima iubirea
ascunsă într-o carcasă de carne cu
zâmbetul de fier
ridici
cobori
plângi
ridici
cobori
plângi
nimic nou la orizont
Denisa
știi,
toate nopțile când tastatura telefonului ne apropia așa mult proiectându-ne
cuminți în fața unui stâlp de electricitate cu luminile stinse, când mi-era sete
și era infernal de cald și avioanele treceau aruncând cu toate prostiile și tu le
vedeai și eu le vedeam și ele erau stelele noastre, când peste tot medicamentele
erau aranjate iar din nimic veneau imagini cu poza ta de wpp sau tine hrănind un câine
vagabond pe facebook,
îți spun:
și acum e cald
și acum avioanele trec
și acum miroși a ploaie,
miroși a carte nouă,
miroși a obsesie,
miroși a ștrudel cu măr de la lidl,
miroși a mare, a noapte
și a copaci tăiați.
trei zile cu Diana
și după poți pleca cu inima țăndări și cu ochii
scurși de lacrimi și de
amintiri pironite pe scândura răstignirii
plina cu sânge cleios și cald
cald
cald
ca o un duș după o baie într-o piscină plină de clor
amintește-ți de noaptea trecută ca de ceva
pierdut într-un buzunar adânc
te rog
mângâie copilul din mintea mea
pe spate și leagănă-l cu gesturi lichide
să nu se trezească și să înceapă
să plângă de dor
nu te vreau decât ca pe o înghețată care se va topi
și din tot ce a fost nu va mai rămâne decât un gust și o imagine,
gustul de căpșuni și imaginea
scrijelită ca un tatuaj pe creier cu
tine în timp ce învățai să înoți pe spate
în cadă
de unde să scoți cu happy end
de unde să generezi zâmbete
cum să mai alergi după un dulap
sau după o cutie
în care e viața
?
te întreb
la ce renunți
la soare, la mare, la cer, la bunica pe care o iubești
sau la cele
3 zile
?
trei zile cu Diana în mormânt și vei învia
Ioan-Matei Rusu s-a născut în Iași, e elev în clasa a 11-a la Colegiul Național „Emil Racoviță”, la profil mate-info.
A publicat articole politice, eseuri, opinii, poezii în reviste precum: Convorbiri Literare, Conservatorul, Facerea, Proezia, Noise Poetry.
