#poeziadeGOLAN|„inima agățată de țigară ca de-o vorbă bună”, de Ion Ion Ion


prietenul meu ești obosit
dansezi
noi nu îți purtăm pică
adie bozu 

ia o piatră urlă
fă-te de râs

*

păr castaniu tuns scurt
cămașă-n carouri blugi negri conici
cu patru zile înainte de salariu
mă ridic sunt om sper 

totuși cald
plimbi câinele din colț în colț
te privesc în ochi trecem

*

toți anii la fel
mă grăbesc să pară că am treabă
urăsc ușa vecinii cartierul gresia de la intrare
pe care tot eu din banii mei am pus-o

din interior așa începe povestea
altfel ar fi o minune
cum speră oamenii care rămân tâmpi
în fața mașinii 

totuși cinismul tău de apartament
merge foarte bine peste balustradă
fără minuni și mai ales fără copii în jur

*

îngrijește aleea aduna gunoaiele altora
își sună copiii în fiecare sâmbătă
cade peste tufănici
sunt toți bine

*

ți-am asimilat gesturile
mi-ai împrumutat tristețea
înainte să pleci
aplecată spre scumieră
ți-am văzut un pic sânii
politicos ai făcut ce ai făcut și ai zâmbit
cât să fie bine

*

cuvintele care înseamnă
cuvintele care înseamnă au spațiul lor se umflă
am lăsat să ni se dea
turbează ușa o trântești
sâni și ochi și buze
ce cuvinte avem în comun
nici răi nici buni nici prea târziu
cum că experiențele te ajută să mori
pulă și pizdă
în tristețea împreunării
cobor mândră

*

o pungă care foșnește
trebuie împinsă în altă pungă
cum spun gospodarii

îmi înșel nevasta visând bani
e greu

*

e adevărat și cred
lasă puțin ușa la balcon

mă duc nebun
când vrei să treci întreabă-mă
unde ajungem așa

e adevărat și te cred
dar nici s-atârnăm lustre

frumoase soții cu soții lor
cumpără rodii ambalate

*

tatăl lui patrick se uită la mama dianei
mama dianei își mișcă șoldurile
mama dianei crede că privește în gol
tatăl lui patrick se simte tânăr

*

în urma parfumului tău
nu foarte exact o rochie albă
coboară și se ridică
reflexia mea întreruptă
nonșalant timid
perfect
ca mâinile unui bătrân
încurcate într-o bancnotă
zeci de oameni în ritmul tău
între ușă și praful străzii
inima agățată de țigară
ca de-o vorbă bună


Ion Ion Ion este un pseudonim.

„Am 10 clase că m-am lăsat de școală cu trei luni înainte de bac și am învățat să scriu decent la 23 de ani. Născut în Craiova, 33 de ani.”

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici