#poeziadeGOLAN|„îmi țin ochelarii să văd ce visez”: grupaj inedit de Nicoleta Șimon

1.

vreau să-mi transformi
sângele-n cerneală
să-mi scrii necrologul cu litere roșii
pe-o foaie de hârtie uzată
un gibberish literar
pe care nimeni nu-l va citi
piatra funerară să rămână goală
stropii de ploaie să deseneze
nimicuri trecătoare pe ea
mormântul lasă-mi-l deschis
în caz că vreau să mai ies la aer
cu carnea putrezită
și orbitele goale
să mă plimb liniștită
printre buruienile cimitirului
un no-name zombie
ce refuză să mănânce creier

dipsomania

în camerele sigilate ermetic
n-ai nevoie de oxigen
înghiți cioburile sticlelor golite
să deschidă branhii pe lungimea esofagului
în spatele musculaturii
căile respiratorii se intersectează cu sistemul digestiv
n-ai nevoie nici de soare
ochii se obișnuiesc cu întunericul
și deși ești doar o umbră
adn-ul rămâne același
la fel și amprenta de pe fibrele paharului
sau de pe masa în care ai dat cu pumnul
mai târziu ți-a părut rău
ți-ai fi cerut scuze
dar e o imposibilitate fiziologică să vorbești
în timp ce bei
ai șters aplicația de taxi și cu ea
nevoia de-a ieși
ai anulat autocenzura
ți-ai spus că vei reuși să zbori
dar picioarele se împiedică în
obstacole fictive

am fost construiți pentru băutură
ne-am format în lichid
și am ieșit cu instinctul de-a da din gură
cerșind apă, lapte, alcool… 

scaunul așezat cu fața spre perete
e mai interesant decât păsările
oamenii care se plimbă teleghidați de aplicații
sau clădirile cu acces interzis
apartamentul n-are cod vestimentar
poți arunca geaca peste corpul gol
piele moartă se freacă de piele vie
te asortezi cu tapiseria
părul de aceeași nuanță
picioarele goale
mâinile uscate de la prea multe spălări

zgârii cu unghia copacul de pe inel
până se-agață de-o creangă și se rupe
în școala primară
ți-ai frecat palma de zid
a curs sânge
curge și-acum
mirosul de podea e de preferat
autobuzului
unde urcă cerșetori cu gecile
din care curge plușul
ca lacrimile animăluțelor
roase în copilărie
camera oscilează
până ajune în stația unde coboară
tendințele (auto)distructive

3.

în blocurile vecine luminile se aprind
și se sting și se aprind
pătrate ce conțin viață
bucătării unde soții se ceartă
– cine a băut laptele direct din cutie
adolescenți care întârzie
– iar te-ai îmbătat, ioane?
– nu mă minți că simt mirosu’ de pălincă
– și mergi ca pișat pe tine
pisici care stau la geam
se văd când luminile se aprind
dispar când luminile se sting
la mine în cameră e întuneric
privesc cum stropii îmi zgârie fereastra
lăsând linii verticale
parcă aud unghiile colegilor de liceu pe tablă

4.

am văzut un porumbel călcat de autobuzul 6
l-a turtit ca pe-o navă spațială
din filmele sf
șoseaua crapă sub greutatea
porumbeilor călcați de-a lungul anilor
în telefon colecționez poze cu păsări moarte
am 3 porumbei
2 coțofene
o pasăre galbenă căreia nu-i știu numele

aripile le-au intrat în rigor mortis
sunt ca plămânii mei distruși
la vârsta de 8 ani un doctor
m-a diagnosticat cu astm bronșic
mă apasă pieptul
sub presiunea roții autobuzului 6
asfaltul crapă mai tare

5.

îmi țin ochelarii să văd ce visez
în ultimele nopți
sepiile de uscat m-au împroșcat cu
cerneală 

mă întorc într-o parte
și simt cum mi se crapă ochelarii
în loc de cortină
visul e bruiat de perdelele din twin peaks
i feel like I’m [not] going to dream tonight
cioburile intră în creier să creeze
o tornadă de acte ratate
imagini din filme
gânduri intruzive
dinți secționați care mușcă din înghețată
limacși care desenează trotuare de mucus
pe piele
limba care gustă aroma mâinilor de pe barele din autobuz
larve care mișună în răni deschise
în bătătura din talpa bunicii
în degetul mamei

îmi scot ochelarii și las sepiile
să mă împroaște cu întuneric
studiile arată că ne odihnim mai bine
în nopțile
fără vis 


Nicoleta Șimon e absolventă a masterului de Inovare culturală de la Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” Brașov. A participat la cenaclul corpului T, organizat de profesorii Virgil Borcan și Dan Țăranu, iar debutul cu publicul l-a avut în 2021 în cadrul Maratonului de Poezie. A publicat pe pagina O mie de semne sub rubrica Poșta redacției, pe citește-ma.ro, respectiv pe pagina de Facebook Noise Poetry, la secțiunea Your Noise. Lucrează la volumul de debut.



Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici