de la a la z
îmi amintesc de ziua-n
care am uitat să uit
chestii:
să-mi schimb șireturile
de lavandă cu alea de
floarea-soarelui,
să cumpăr scorțișoară,
ketchup și praf de copt,
să-mi verific vânătaia
de la cot pe care o repet
în timpul maratonului de
l.e.c.t.u.r.ă
pentru că pe mine mă
doare-n cot,
citesc în cot
și stau în cot
undeva după miezul nopții
ascultând balada greierului
care a fugit de acasă
în noaptea-n care a răsărit
luna nouă –
am uitat să prăjesc
ouă pe asfalt
ca simplu experiment
văratic,
să-mi beau cafeaua
aia până nu se răcea,
să fumez o țigară
imaginară
și
să mă dedau desfrâului
cu un pic de bungee jumping.
m-am uitat în aceeași cascadă
în care te-am uitat și pe tine
(nu era niagara
și nici nu izbucnea
în legende meditative);
am uitat de tot & de toate
dar n-am uitat să le
construiesc
o căsuță în copac
și să le așez înăuntru
într-o bibliotecă în care
indexarea nu era opțională.
aia a fost ziua-n care
am uitat să uit chestii
de la parole la rețete
de farmacie,
de la fețe la nume
și de la a la z
căci ziua amintirii
e aceeași cu cea-n
care
am aflat că
prietenii sunt opționali
iar pisicile-obligatorii.
if you like piña coladas
era prea cald să mai existe
undeva în sud-estul
româniei
la ceas de amiază
și la jumătatea unui
iunie în care toți
vorbeau de uefa,
cartonașe cu
fotbaliști,
semințe și bere;
confunda bâzâitul
muștelor cu
bâzâitul albinelor,
roșul cu vișiniul,
cina cu prânzul
și totul mergea
strună în orele
inexistenței sale:
nu tu mesaje,
nu tu apeluri
telefonice,
nu tu cerințe
nejustificate
(soarele era de trei sulițe
pe cer și el citea tot ce nu
se putea citi:
începea cu linia
orizontului
și
încheia cu meridianul zero).
era prea cald să mai existe
în zilele-n care se afla
în așteptarea ploii
care nu mai atingea
treptele trasate de
mâinile lui
neîndemânatice,
așa că ședea blând
și bea limonadă cu
lavandă
admirând formele
norilor aflați în
(pe)trecere
și odată cu ivirea apusului
se echipa cu tot curajul
cuvenit pentru o nouă
aventură-
își lua cheile,
echipamentul
de excursie
și
fixându-și gps-ul auto
pornea cu geamurile
larg deschise
cu norii amenințători
în spate
și cu zeci de tunete
și fulgere
spre nicăieri
ascultând la maximum
if you like piña coladas
and gettin’ caught in the rain
if you’re not into yoga
if you have half a brain…
povestea unuia imaginat de altul
și dacă alergi cu tenișii
ăia roșii pe care i-ai
împodobit cu un
șiret verde și unul
albastru
lăsând în urmă
fiecare dialog
încheiat în
monologuri nocturne,
ascultând pe repeat
aceeași
supermassive black hole
nu e un semn de la univers
să te întorci din drum
că ai lăsat pornit aragazul
(amintește-ți, nu gătești)
grăbește-te în ritmul tău,
nu încerca să te alipești
ritmului unei alte
perechi de adidași
(nu, nu sunt predestinați),
grăbește-te încet
ca să poți respira
aroma unui iunie
la ora amurgului
când unii ies din
colivia cu zeci de
etaje
ca să intre într-o
cutie cu chibrituri
pe care o va găsi
mâna unei fetițe
cu pasiuni puțin
piromane
sau
grăbește-te să culegi
corcodușele cu care
vrei să-ți alinți ciorba
în care arunci mult
leuștean,
fă-ți loc pe tavan
pentru nopțile-n care
ochii îți vagabondează
acolo deși ai putea jura
că ești parterian
pentru că stai la parter
și ai o pivniță cu murături
asezonate după rețetele de
mult uitate.
nu totul e semn de la univers,
amice,
nu mai manifesta realități
ce nu-și au locul
în realitate,
dă foc perimetrului
unde ți-ai plantat
cutia craniană
în ultimii ani
și lasă tik tok-ul
ăla singuratic
măcar o zi,
nu va muri
în absența ta!
spune-mi dacă te-ai grăbit
suficient
încât tenișii să-ți fie prăfuiți
iar tălpile în flăcări
și-ți voi spune
povestea unuia imaginat
de altul scris în periferia
urbană a unei planete
inexistente.
Sabina Cristea este absolventă a masteratului de Inovare Culturală a Facultății de Litere din Brașov. Este fascinată de literatură în toate formele ei, de limbi străine și astrofizică.
