Filme pentru cei de acasă
Mi-ai pus căpăstru și m-ai acoperit duios cu un voal îngălbenit,
să arăt așa cum îți place ție,
ca o femeie
M-ai dezbrăcat doar când m-ai aruncat cu dispreț în hățis
și mi-ai spus, râzând de pe colină: hai, frumoaso, dansează pentru mine!
Asta e lumea ta, tu ai făcut-o cu mânuțele tale,
așa că de ce să pretind cotă parte?
Ce tot mă nemulțumește atât?
Uite surorile mele ce fericite sunt,
știi pentru că le-ai întrebat tu
de câteva sute de ori doar azi,
nu văd?
Sunt oarbă! Problema mea!
Câte fete drăguțe, fete care zâmbesc cu toți dinții și te alintă,
fete pe deplin recunoscătoare,
deci se poate!
Uite, trăiește în lumea asta, ce-ți lipsește?
m-ai întrebat cu ochii ațintiți spre pieptul meu:
cam mic, cam costeliv, cam asimetric, cam uscat
Auzi, am și eu o rugăminte, dacă tot,
e doar o rugăminte, acum tu faci cum vrei:
poți, te rog eu, să ai fire de păr doar unde trebuie? Hai știi tu unde!
Și mai poți să stai dreaptă, să nu te încordezi,
să fii suplă ca o căprioară și, dacă poți, chiar și mai mult?
Dar, te rog eu, nu musculoasă,
apoi arăți ca un bărbățoi, mami!
Nu vrei tu, cam de mâine așa,
să te liniștești, să fii o fată cuminte, delicată?
Nu e neapărat, tu ești cum vrei, dar așa ar fi normal!
Ești egală cu mine, ai drepturi depline,
așa că îți spun o glumă, ca de la egal la egal:
Știi unde stau femeile? În bucătărie!
Hai, râzi ca un egal,
ce te superi așa?
Nu se poate glumi cu tine!
Și după ce ți-am arătat poemul meu
și te-am ținut strâns de mână,
în timp ce ochii tăi s-au pierdut printre sintagme,
ai pufnit scurt și mi-ai spus:
nu te mai plânge,
tu ai vrut să nu te îmbraci sumar, eu nu ți-am spus nimic,
tu vrei să te smerești, să te ascunzi
și, de fapt, ia spune-mi tu mie,
care dintre noi o să lupte în războiul meu ipotetic?
Acum ce mai spui? Șah mat, ai tăcut!
Draga mea, tu o să stai acasă la căldură, o să dormi un somn adânc,
cât eu o să plec să mă bat cu oamenii de paie și cu morile de vânt!
Zoomies
21 de ani într-o zi de mai prea caldă
în garsoniera cu superputeri,
în ea rufele nu se usucă niciodată
și muntele de vase crește peste noapte.
Facultatea și stucăturile care stau să se prăbușească,
tramvaiul și vatmanul nervos că nu poate să-i dea gaz odată,
mega-ul de pe colț
și brânza de oaie pe care nu o să mi-o mai permit probabil niciodată
dar e ok,
am un vis de care nu sunt sigură absolut deloc,
o prescripție pe care uit să o iau,
o sticlă de bere după dulap
și o mână de prieteni care probabil nu mă plac,
așa că sunt gata,
sunt pregătită să salvez țara asta de nemernici,
dați-mi-o pe mână pronto,
vă trimit chiar și CV,
din ăla elegant, ordonat în Europass,
e simplu, elementar aș spune până la rubrica 3:
sunt prea tânără, 0 experiență și nu inspir încredere,
dar trebuie să am vise și ambiții,
de preferat în IT sau în ceva finanțe.
Nu am, aia e!
Sunt un zoomer leneș și prost,
din ăla de nu ai ce face cu el,
mă culc cu foamea în glandă
și mă trezesc sătulă,
cred cu adevărat
că m-ar lua plânsul
dacă aș mai putea să simt ceva.
Scroll să fie bine,
scroll ca să dispară,
dă un scroll și pentru mine,
o să fie bine,
o să vezi,
în 20 de ani, o să fii bogată și frumoasă.
Ctrl + Alt + Del
ne pare rău,
regretăm să vă informăm,
am acceptat doar câțiva aplicanți,
dar ne place de tine,
am fi vrut,
și chiar sperăm,
așadar,
toate cele bune,
și alte moduri de a spune
dispari
sau încă și mai poetic,
dezintegrează-te,
nu riști, nu câștigi,
dar și când pierzi
de îți vine să rămâi o viață întreagă
într-un nu câștigi, nu riști,
nici-nici,
doar exiști
ca o pasăre Dodo pe Mauritius
înainte de 1758
cine-i marinarul meu olandez cu bani?
Să mă împuște într-o noapte
și să mă fure ca pe Ileana Cosânzeana
din lumea mea în care nu pot fi decât prea puțin,
banală și pe locul doi chiar și în visele mele,
unde eroul mă învinge
și toată lumea e fericită, nu?
Și-am alunecat pe-o șa și v-am spus povestea așa,
dar dacă ăsta e basmul meu,
cu e-mailuri după câteva luni, seen și ghost, 4 dimineața pe stories,
și „urmează stația unirii, cu peronul pe partea stângă”,
prefer să fac ca o protagonistă feminină
și să nu apar până la final
sau, cu puțin noroc,
să figurez în fanteziile bolnave ale lui Făt-Frumos
care, dintr-un motiv sau altul,
au fost eliminate din versiunile moderne.
Ioana Grințescu are 21 de ani și studiază la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. A mai publicat poezii la noisepoetry, Feminist Thoughts Project și pe pagina ei de instagram, @poezie_cu_isterie.
