distanțe
măsor lumea în pașii pe care îi fac
mici pentru mine, mari în ochii celorlalți
măsor lumea în locuri unde aș vrea să fiu
dar nu visez să pot ajunge.
distanța dintre noi e de la cer
până în prăpastie unde
am căzut și nu credeam că o să mă mai ridic vreodată.
distanța dintre mine și mine e la fel de fragilă precum firele de păr smulse compulsiv
dar e suficient să știu
că am atins autosatisfacția pe care o credeam departe de mine, un miraj conștient din care nu îți vine să te rupi.
măsor lumea în distanțe pentru că e mai ușor sa înțelegi ceva ce face parte din tine
îndârjit, înrădăcinat în fibrele ființei tale
decât să ai plăcerea apropierii temporare față de o persoană pe care oricum o vei îndepărta mai devreme sau mai târziu
raportându-te la ea ca la o altă distanță parcursă incomplet spre drumul apropierii de tine.
mă fac frumoasă
cum m-au învățat tutorialele de pe internet
ochii să-mi fie vii
când stăm față în față la aceeași masă
fur din stocul maică-mii de măști cu castraveți.
sunt între ciocan și nicovală
pentru cine mă fac așa frumoasă?
caut validarea ta, sau îmi pasă de mine cât să mă iubesc azi?
n-o să știm niciodată,
dacă eu voi ajunge ca Medusa
să te transformi în statuie când te privesc sau dacă vei fi norocosul care scapă nepedepsit.
bumble bee
dau swipe după swipe
când mă plictisesc
pare o activitate superficială cu care să îmi omor neuronii.
avem match, dar e degeaba
pentru mine nu contează ce e pe ecran
ce caut eu e dincolo de pixeli.
timpul trece discutând lucruri mici și basic unul despre altul
am o oarecare stabilitate emoțională
pe care o apăr cu dinții
hai să nu ne compromitem
prefer să nu ne complicăm.
maturitatea emoțională e ca o specie rară
sau poate am fost eu atrasă
prea mult timp de artiștx boemx
pe cale de dispariție
ca să nu îmi iau filme proaste
când primul lucru interesant despre mine cred că e faptul că simt prin scris
și aș vorbi despre asta fără oprire.
totuși, hai să nu ne compromitem
prefer să nu ne complicăm
ce caut eu nu se găsește așa ușor
sau poate m-am obișnuit cu ideea
că scriu mult, vorbesc prost.
oricum rețelele astea
sunt o tentativă ratată de window shopping
după următoarea muză
care n-o să mai apară
pentru că cel mai bine scriu atunci când sunt rănită cu bună știință.
Ioana Florescu a absolvit Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA în 2020, a urmat un masterat în Comunicare și Afaceri Europene în cadrul aceleiași instituții, iar în prezent urmează un al doilea masterat în Comunicare Digitală și Inovare. A publicat în cadrul revistelor MADZINE și Tuș Zine, precum și omiedesemne, Revista Ficțiunea Opt Motive, Echinox, Planeta Babel, Casa Poemelor, Șangri-La Artistic Ground secțiunea Noncanon, Versus Magazine, Mezomorf, Proezia, CULTARTES, Revista Euphorion.
