alpha & omega
sub grădinile suspendate ale creierului, eul se uită înapoi la abis și plonjează-n el. vâscozitatea acoperă trupul malformat. eul alunecă la mal ca un melc cu cochilia ciobită. dincolo de concepte eul ingrat strânge mingea de stres într-un act de castrare. cuvintele se rostogolesc pe covor. între ele creionul cu vârf ascuțit transformă castrarea metaforică în virilitatea asumată a unui scriitor ratat doar pe jumătate. poc! – și eul e readus la viață. vitraliile ploii întregesc cromatica pentru trecătorii ingrați. grădinile suspendate ale creierului se înclină odată cu mâna întinsă după creion. eul ingrat ajunge la o frântură de lumină și-i ordonă mâinii să scrie despre trecătorii ingrați care amintesc de rudele ingrate care amintesc de bolile lor.
din colțul camerei, o muscă privește eul ingrat care încearcă să scrie despre ingrați. ochii pixelați întregesc harta personalității și îi relevă adevărul: ahab plutind în derivă așteptând marele alb. marele alb îl va scufunda și va fi ca și cum nu ar fi fost. alfa și omega în bălți care se uscă la venirea zorilor.
depression trilogy
I.
m-am refugiat într-o cabană din pădure
deși mie nu mi-a murit copilul și n-am un soț psiholog
încercam să mă împrietenesc cu o vulpe, un corb
și-o căprioară cu fătul atârnându-i din vagin
tras prin lamele brazilor gata de tăiere
între rădăcini
vedeam cum se zvârcolesc trupuri goale
sex magick
circe a părăsit aiaia pentru liniștea din hoia baciu
și-a adus mistreții împreună cu ea
aleargă prin fața cabanei până îi împușcă vânătorii
și le tratează cadavrele cu respectul cuvenit
le lovesc, le înjură, le scuipă și le duc în camionetă
stau și mă gândesc la alcooluri
ghindele cad și se lovesc de fereastră
creează o simfonie disonantă
cu scârțâitul patului
II.
aștept în cameră în fața laptopului
să intre planeta melancholia în coliziune cu pământul
cu moartea trec toate
ne uităm cu justine la salò: cele 120 de zile ale sodomei
planeta nu mai apare
suntem condamnate la viață
III.
vreau să mi-o trag cu te miri cine
să pot ajunge la sâmburele morții
în secolul XXI unii mai spun că sexualitatea e-o alegere
stau cu justine și mă gândesc ce frumos ar fi să fiu lesbiană
să mă culc cu ea în toate pozițiile
s-o caut pe soră-sa juliette
pentru un threesome incestuos care să fie preludiul
libertinajului
să mergem pe tren și să ne culcăm cu pasagerii
până nu mai simțim decât fricțiune
și din vagin iese mai mult decât sânge
harmonic minor
te tragi de masa de birou și
roata scaunului se agață de
cablurile care se întind anapoda
tragi mai departe fără să te temi
că vei scoate laptopul din priză
va funcționa pe baterii
cablurile se încolăcesc în jurul roții scaunului
ca un cordon ombilical în jurul gâtului unui copil
când roata scaunului se desprinde
te lovești cu burta de birou
porumbeii cântă în harmonic minor
tastatura bruiază sunetul
rezultatul e un mixtape ascultat
de spiritele copiilor strangulați
it’s just a burning memory
în blocurile vecine luminile se aprind
și se sting și se aprind
pătrate ce conțin viață
bucătării unde soții se ceartă
– cine a băut laptele direct din cutie?
adolescenți care întârzie
– iar te-ai îmbătat, ioane?
– nu mă minți că simt mirosu’ de pălincă
– și mergi ca pișat pe tine
pisici care stau la geam
se văd când luminile se aprind
dispar când luminile se sting
stropii de ploaie zgârie fereastra
parcă aud unghiile colegilor pe tablă
live with it
de ce să mă uit la documentare
cu criminali în serie
când pot să-mi închipui
cele mai fucked up scenarii
fără ajutor
să ai imaginația bogată e
o binecuvântare și-un blestem
moments of clarity
când dădeam de mâncare porumbeilor din centru
& unul din ei mi-a zburat în palmă
am zis că nu voi cunoaște un sentiment mai plăcut
iarna glasurile porumbeilor au înghețat în zbor
au căzut la pământ cu fulgii de zăpadă
& s-au destrămat în bălți de neon
în apartament
amintirea lor persistă pe ecranul telefonului
eu și mama suntem la ani lumină
deși între noi sunt doar câțiva metri
& diagnosticul care inundă încăperea
crăciunul a omoarât senzația porumbelului din palmă
dar a înlocuit-o cu senzația tumorii ce mănâncă în locul meu
(la) sânul matern
Nicoleta Șimon a publicat o serie de poeme pe siteurile O mie de semne, Sangri-La Artistic Ground, citestema.ro, Noise Poetry, Fabrica de Poezie și Ficțiunea OPTm, precum și în Revista GOLAN și Planeta Babel.
În 2022 a fost laureată al premiului din cadrul Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi”; acesta i s-a retras când, din motive personale, nu a reușit să ajungă la eveniment. În același an, a participat la Festivalul Național de Literatură „Vasile Lucaciu”, unde a primit premiile revistelor Caiete Silvane și Mișcarea literară. În 2023, o serie de poeme i-au fost traduse și publicate în revista Kametsa din Peru.
Prima apariție în volum a avut-o în 2022 în cadrul antologiei Generația O Mie de Semne, apărută la editura Casa de Pariuri Literare sub coordonarea lui Gelu Diaconu.
