aici se termină
și mă gândesc la iubirea care moare în uber
pe bancheta din spate
în timp ce șoferul cântă sarà perché ti amo
cum finalurile au ceva extrem de banal și ușor stupid
și nu vin ca în filme cu urlete și zgomot de farfurii sparte
ci cu ceva complet random ca ricchi e poveri
nu știu
aici se termină
și mă gândesc câtă iubire am lăsat după mine în sutele
de mașini cu care am mers spre casă
bucăți de iubire leșinată boțită nedorită
cu câtă iubire plecam și cu ce mai rămâneam
după o seară de plâns mut pe canapeaua ta în timp ce tu
te jucai pe ps
când tu spuneai ți-e somn iar eu spuneam nu
cred că doar aș vrea să mor
ba nu, ți-e somn
cu câtă iubire am rămas după ce mi-am strâns lucrurile
la 3 dimineața
până și pantalonii pe care îi țineam la tine în dulap
când așteptam să mă oprești dar tot ce ai zis a fost
că nu știi ce să zici
când afară erau 13 grade și eu stăteam la 3 dimineața în
pantaloni scurți și maieu în fața blocului tău
și mă temeam (și speram)
că n-o să vină uber-ul și o să mă întorc înfrântă înapoi la ușa ta
dar mașina a venit și tot drumul am ascultat ac/dc
două săptămâni mai târziu eram înapoi pe aceeași canapea
în rochia roz pe care am împrumutat-o pentru nuntă
am făcut sex atunci și ne-am petrecut dimineața vorbind despre familie
și mă gândeam că poate totuși o să fie bine
că mai e loc de iubire aici
de câte ori am zis că iubirea asta e moartă era doar în comă
și uite că aici se termină
/
urăsc faptul că sunt cum sunt
adică așa high maintenance
cum ar fi că vin la mare și mă ard în primele 10 minute de stat pe plajă
pe umeri pe glezne și în spatele genunchilor
așa că pe orice parte dorm mă doare
și mă pișcă țânțarii și mă mănâncă tot corpul
nu știu cum dar fac rost de o vânătaie care se umflă rău
îmi apare un coș mare în frunte cum n-am mai avut de la 14 ani
și când ies din apă mă izbește un val și cad lată
aproape dau peste un copil
și mă sperie alunița aia de pe spate
cu mine nimic nu e vreodată simplu
nu beau gin sec pentru că mă doare stomacul
și oricât aș bea nu mă îmbăt niciodată
nu suficient cât să mă bag în seamă cu oameni random
sau să mă fac de râs fără să-mi pese
nu urlu nu dau cu pumnul
nu fac pot să fac pipi în aer liber
nu pot să dorm pe lumină și gălăgie
nu-i spun omului pe care îl iubesc că îl iubesc
nu știu să aleg niciodată unde să mergem sau ce să facem
mi-e foarte rușine să mănânc shaorma la 4 dimineața
și n-am știut niciodată
când să plec acasă
e doar o dimineață
în care nu mă trezesc cu spatele la tine
în care lumina trece printre blocuri prin perdea
și lasă modele pe pereți
după care se scurge pe gresie și nu-i pare rău
o dimineață în care mă trezesc singură la mine în pat
și nu mă doare
în care nu pun prea multă cafea în filtru
în care îmi tund bretonul strâmb și nu sufăr pentru asta
o dimineață în care îmi ard fruntea cu ondulatorul
și mă mir că nu mi se întâmplă mai des
și faptul că a fost aici e mai important decât faptul că a plecat
și șoferul de autobuz mă vede alergând și nu-mi închide ușile în nas
o dimineață în care la mine în bloc e nuntă
și realizez că la noi și cea mai mare bucurie
vine cu unde gâtu mă-tii ai pus baloanele că vine mireasa
Alexandra-Ioana Harapu are 21 de ani și nu bea niciodată ultima gură de cafea din cană. Este studentă la Facultatea de Teatru și Film din Cluj.
